Există un obiect care ilustrează perfect tot ce înseamnă Europa de Est: un pet de Cola umplut cu palincă. Nu e vorba de alcool aici, nici de vreun elan ecologist care îndeamnă la reciclare. Imaginea e reprezentativă pentru Europa de Est fiindcă trimite la o lume cu mai multe viteze. Pe de parte, avem consumerismul nebun al supermarket-urilor unde găsești totul de-a gata, în special mâncare pe care trebuie doar s-o pui la cuptorul cu microunde și deja ai suplinit un bucătar de pe vremuri care trudește o zi întreagă pentru masa de seară. Pe de altă parte, e alcoolul din pet: făcut pe lângă casa omului, în cazanul de țuică personal al unui gospodar care poate să-și urmeze pornirile alcooliste și după ce societatea colapsează. Alcoolul ăla are nevoie doar de un recipient căruia să-i ia forma. E bun orice recipient care se-nchide cu un dop, iar pet-urile de unică folosință pică la fix. Ce contează că fac parte din logica unei alte mașinării sociale? Important e că poți să înșurubezi un dop deasupra, ca să nu se verse țuica.
În aceeași situație e și găletușa de înghețată folosită pe post de caserolă și umplută cu sarmale. Sau cutia metalică de biscuiți danezi în care gospodinele își pun acele de cusut și papiotele de ață. Pentru unii sunt simple ambalaje bune de aruncat la gunoi. (Deși, în cazurile mai fericite, ele iau calea reciclării.) Însă pentru alții sunt recipiente practice, spații de depozitat cu ajutorul cărora poți să-ți reorganizezi posesiunile mărunte.
Trăim în societăți cu mai multe viteze și de-aici apar și unele probleme. De exemplu, citim pe Facebook de ravagiile pe care corectitudinea politică le face prin alte părți, dar când ieșim de pe Internet ne plimbăm printr-un spațiu mobilat cu rasism și misoginie. Poveștile extreme despre ce nedreptăți rare au produs reacțiile woke sunt ideale ca să ne păstrăm sexismul de altădată.
