Așteptam să se facă verde la trecerea de pietoni dintre capătul tramvaiului 41 și Hotel Pullman. Semaforul, roșu ca sufletul lui Iliescu. Meditam ușor mahmur: alcoolicii optimiști văd mereu jumătatea plină a paharului? și plănuiam cînd ajung la redacție să scriu ceva despre alcoolici (speram astfel să-i ajut cumva pe prietenii mei alcoolici care beau cu mine pînă după miezul nopții). Pentru trafic trebuia să o conțină și pe Oana Roman, așa că: Oare Oana Roman trece spirtul prin pîine sau nu are atîta spirt pentru cîtă pîine îi trebuie ca să se facă mangă?
În continuare, semaforul roșu. Din față, trezindu-mă din senvișul cu spirt al Oanei, văd un moșulete sprinten care o ia la fugă și traverseză. Dinspre spitalul CFR, din rond, venea în viteză un cîrd de mașini scăpate de la stop. Eram cu sufletul la gură (din nou m-am gîndit la Oana: oare ea cînd e cu sufletul la gură, mai ia cîte gură din el, așa, de poftă?) După cum arăta tabloul, moșuletele nu avea nici o șansă, mai ales că, la mijlocul străzii a avut un moment de ezitare. Deja mă vedeam martor într-un caz de afișaj pe asfalt. I-am văzut moșului în ochi umbra morții. Mi s-au muiat picioarele, imaginați-vă un Pinocchio de care amicii fac mișto trăgîndu-i brusc șuruburile de la genunchi. Acea ezitare l-a ajutat însă pe moș. Un Renault Megan a trecut prin fața sa claxonînd și, cred, un Logan prin spatele său. Imediat, prin spatele Meganului și prin fața unui Tuareg moșul a sărit pe trotuar la vreun metru de mine. Eram fericit. O dată pentru că mațele împrăștiate ale moșului n-aveau să-mi strice ziua. a doua oară pentru că îi puteam adresa cîteva cuvinte. Și i le-am adresat:
– Era s-o sugi!
Și sare moșu' la mine. Direct cu mîinile spre gît. Parcă l-am auzit zicând: S-o sug, ăă?… Sau poate doar plescăia de poftă că sfîșie ceva.
M-am dat în spate și am căzut împiedicîndu-mă de gardul de metal care împrejmuia un mic spațiu verde, acum maro. Moșu', ca Michael Phelps, plonjează asupra mea. N-aveam cum să nu-mi imaginez cum arată scena și m-a pufnit rîsul. Moșul nimic, călare pe mine. L-am aruncat în stînga și m-am ridicat. El înjura, de mamă, de soare, de grijanie. Îi zic:
– Dacă mi s-a bulit laptopul, te bat de te caci pe tine.
Mi-am deschis rucsacul să văd în ce stare e laptopul. Moșul stătea în cur, dar, brusc, nu mai zicea nimic. Laptopul era ok. Mă uit la moș. Avea pămînt pe dinți. Dar adevărata problemă era că nu avea dinții în gură. Proteza îi clănțănea printre bolovani.
Între timp, în jurul nostru se adunaseră cîțiva oameni care mă înjurau ei în locul moșului.
Exclusiv online
Cum naiba sa te iei la bataie cu un pensionar? E ca si cum te-ai lua la bataie cu T-rex! Am vazut pensionar care intr-o mana isi tinea nepotelul si cu cealalta a spart cordonul de jandarmi! Mie mi-e frica de mosii nervosi! Constientizez pericolul!
Un Branci inapoi pe Carosabil, bineinteles pe Rosu…da-i Cezarului ce-i al Cezarului.