În 1963, Joe Valachi a recunoscut în faţa unei comisii a senatului american că există Cosa Nostra. Că organizaţia criminală nu e produsul imaginaţiei colective, ci un monstru real, care terorizează zi de zi, în complicitate cu instituţiile de forţă ale statului, societatea. Valachi era un vechi soldat al familiei Genovese, fostă Luciano, care care guverna şi moderniza statul New York de-i mergeau fulgii. El a trecut de partea adversarului în momentul în care a aflat că statul mafiot din care făcea parte i-a deschis dosarul de înmormîntare. În schimbul trădării, Valachi a primit protecţie, ba chiar şi unele avantaje materiale, fiind instalat în poziţia de colaborator al celuilalt stat, statul de drept.
Trădînd o grupare mafiotă întrepătrunsă cu autoritatea statului, Sorin Frunzăverde e un fel de Joe Turnătoru'. Poate comparaţia e groasă, dar la fel e şi situaţia. PDL nu e nici Familia Genovese, nici Familia Luciano. E, din păcate, Familia Băsescu înstăpînită, cu rude şi prieteni, peste tot. Frunzăverde e soldat vechi al familiei, un caporegime care a participat la execuţii şi profituri, căruia i s-au încredinţat misiuni în teritoriu şi care, pînă alaltăieri, a respectat legea tăcerii. Asta pînă cînd mîna înarmată a grupării, DNA, a pus un contract pe capul lui. E vorba despre afacerea cu mina de cupru de la Moldova Nouă, noul nume al reglării de conturi în interiorul PDL. La vremea lui, Joe Turnătoru' a făcut mărturisiri complete. Sorin Trădătoru' n-a ciripit încă nimic şi cred că aşteptăm degeaba. În politică, secretele îşi păstrează puterea doar atîta vreme cît rămîn nespuse.
Revenind la Frunzăverde, e bine să uităm prostiile îndrugate despre opţiuni de dreapta, construcţie sau corupţie internă. Baronilor PDL li s-a rupt mereu de ele. Singurul cîmp de forţe care i-a făcut pe aceşti tîlhari cu costume scumpe să stea adunaţi la un loc acţionează între lăcomie şi frică. Ca toţi ceilalţi, marele om politic Frunzăverde a stat în PDL din lăcomie şi a plecat din frică. Statul poliţienesc? Da, există, dar a existat şi pînă să-l ia pe nea Sorin în lunetă. Numai că pînă atunci erau ascultaţi alţii, înregistraţi abuziv alţii şi fugăriţi cu parchetele alţii. Joe Valachi de la Caraş Severin s-a trezit că familia i-o coace şi s-a pus la adăpost. {i s-a dus – reţineţi! – nu să muncească la Combinatul Siderurgic Reşiţa, aşa cum i-ar sta bine unui metalurgist scîrbit de corupţie, ci în sînul altei familii.
Oricat ar fi de `groasa` comparatia, prezinta foarte bine realitatea.
care coruptie frate?nu egzista! s-a dovedit ceva?