În ziua celui de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale din 2014, Facebook-ul în limba română a fost dominat de către publicațiile care, fără a ascunde asta, s-au implicat fățiș în susținerea candidatului Klaus Iohannis. Top 5 al publisher-ilor români după numărul de interacțiuni iscate de textele lor pe rețeaua de socializare a fost: hotnews.ro, gandul.info, adevarul.ro, contributors.ro și ziare.com. Aparent, acest clasament demonstrează, celor care vor să creadă în astfel de lucruri, că generația tânără, oamenii viitorului sunt pe Facebook și se manifestă din toate puterile lor împotriva tiraniei, resping ciuma roșie și-și doresc binele țării. Doar că…
Primele cinci poziții în clasamentul interacțiunilor (like-uri, comentarii și distribuiri) însumau 230 de articole, care atrăseseră un total de doar 160.901 interacțiuni. Considerând, prin absurd, că e vorba de interacțiuni unice, adică un utilizator n-ar fi reacționat (și deci n-ar fi fost contorizat) decât o singură dată, ar însemna că doar aproximativ 161.000 de români din cei 7,2 milioane cu cont pe Facebook (la vremea aceea) s-au implicat fie și cu un like în susținerea lui Iohannis.
În lipsa oricăror date concrete și serioase, o astfel de informație nu spune, de fapt, nimic. E greu să generalizezi și să pretinzi că acești 161.000 de oameni au schimbat fața alegerilor. Da, au rude, au prieteni pe care-i influențează, dar același lucru este valabil și pentru membrii de partid. Și ei au rude, au prieteni, au vecini pe care-i influențează. Iar unele partide românești au mult peste 161.000 de membri. Totuși, cu prea puține argumente la îndemână, suntem convinși că Facebook și alte rețele sociale câștigă alegeri sau referendumuri.
Zilele acestea se află pe rol un mega-scandal legat de Cambridge Analytica și Strategic Communication Laboratories, două companii despre care se spune că, folosindu-se de Facebook, ar fi câștigat alegerile pentru Donald Trump și ar fi influențat masiv votul pro-Brexit.
Scandalul nu este legat de rezultatele campaniilor, ci de faptul că atât Cambridge Analytica, cât și SCL ar fi folosit ilegal datele obținute de la utilizatorii rețelelor sociale, că s-ar fi folosit de aplicații pentru a săpa după aceste date personale pentru a-și personaliza apoi mesajele publicitare către fiecare votant.
Ni se spune, astăzi, că cei de la Cambridge Analytica obțineau aproximativ 5.000 de informații despre fiecare votant doar analizându-le conturile de Facebook și că foloseau aceste informații pentru a crea reclame pe măsura fiecărui votant. Așa, aflăm astăzi, Cambridge Analytica ar fi avut un rol covârșitor în alegerea lui Trump. Trump care a cheltuit pentru ceea ce i-a oferit Cambridge Analytica doar 6,2 milioane de dolari. Adică nici măcar 1% din cheltuielile totale din campania electorală din 2016. Dacă este adevărat că doar această sumă a ajutat enorm la câștigarea alegerilor de către Trump, atunci ar însemna că trebuie să regândim complet tarifele lumii publicitare. Când un candidat la președinție în România cheltuiește pentru întreaga campanie sume similare, de ce nu ar folosi și el serviciile SCL sau ale Cambridge Analytica pentru a câștiga la sigur și mult mai ieftin?
Pentru că nu Cambridge Analytica, fie cu sau fără ajutorul Facebook, este cea care câștigă alegerile. Pentru că dacă vinde iluzia a milioane de mesaje publicitare targetate personal, CA minte fără jenă. Da, a investit un milion de euro pentru a obține datele a cincizeci de milioane de utilizatori Facebook, dar nu le-a livrat acestora cincizeci de milioane de mesaje targetate, în funcție de comportamentul lor online. Fizic n-ar fi putut s-o facă. Manipulările SCL, compania-mamă a CA, sunt uneori hilare, așa cum era quiz-ul efectuat prin intermediul adevărul.ro acum câțiva ani. Orice ai fi răspuns la întrebările din acel quiz, votai, inevitabil, cu PNL și candidatul său la președinție.
Deloc întâmplător, SLC operează în România prin Peter Imre, fostul șef al Adevărul Holding și ginerele fostului șef al SIE, Teodor Meleșcanu. De fapt, Cambridge Analytica și SLC cu asta se ocupă: scormonirea în bazele de date ale Internetului în interesul unor entități precum NSA, sau al altor servicii secrete cărora Facebook, de exemplu, nu le pune la dispoziție datele de bunăvoie. Dacă reușesc să finanțeze această activitate cu banii fraierilor cărora le promit câștigarea alegerilor, cu atât mai bine. Dar asta se întâmplă în țările unde fraierii sunt bogați, cum e Trump. În celelalte țări, SLC ia bani de la serviciile statului bogat, ca să-și pună serviciile la dispoziția candidaților sărăciți de dispariția industriei meditațiilor.
