În stenogramele Blejnar, hop Băsescu, hop Marica, preşedintele Alianţei Naţionale a Sindicatelor Bugetarilor SED LEX.
Reporter: Cum este să fii în stenograme?
Vasile Marica: Eşti mare vedetă.
Rep.: Şi?
V.M.: Eşti la teve.
Rep.: Şi?
V.M.: Spui multe prostii.
Rep.: Şi sînteţi mînă-n mînă cu Blejnar?
V.M.:: Eu? Niciodată. A fost o discuţie între instituţii. Nimic mai mult.
Rep.: Şi aţi simţit că sînteţi ascultat?
V.M.: Ce-mi pasă? Acum să trăim cu teoria conspiraţiei? Băsescu ne-a băgat în era ascultărilor, hai să nu trăim însă numai cu teroarea asta. Ce, nu pot vorbi cu cine vreau? Nu pot, adevărat, dar cum să-mi pese?
Rep.: Omor?
V.M.: Ce omor?
Rep.: Omorul vorbelor ce vă ies din gură.
V.M.: Ce e aia? A fost, am vorbit, gata!
Rep.: Păi, asta aţi făcut: vorbele vorbite s-au dus, mureau săracele, dar aşa, uite că au supravieţuit. Credeaţi?
V.M.: În România asta e vai şi amar. Noroc că am mintea bună, că altfel înnebuneam rău. La cîte mi-a făcut Băsescu ăsta…
Rep.: Acum e prins şi el!
V.M.: E prins? E pe naiba prins. Voi nu vedeţi ce jeg e politica asta, ce înseamnă să tragi ca nebunul şi să fii călcat în picioare?
Publicat în Cațavencii, nr 42, 24-30 octombrie 2012
