Marius Alexe, antreprenor, despre intrarea în recesiune tehnică: Creșterea economică a fost bazată în principal pe consum finanțat din datorie

Vrei să afli secretul unei țări aflate în recesiune tehnică și plină de datorii? L-am invitat pe Marius Alexe să ne explice în limbaj omenesc despre bomba zilei de azi. Marius este investitor și antreprenor, activ pe piața de capital românească și în dezvoltarea de afaceri locale, membru în trei consilii de adminitrație ale unor companii listate la Bursa de Valori București. Îi dăm cuvântul:

„Recesiunea tehnică apare atunci când economia scade două trimestre consecutive, iar acest lucru arată că motorul economiei începe să piardă din putere și să funcționeze tot mai greu.
În România, statul nu își îndeplinește rolul clasic de stabilizator al economiei și acționează prociclic. Atunci când economia încetinește, statul ar trebui să sprijine companiile și să reducă presiunea fiscală, însă, în practică, reacția este adesea opusă, prin creșteri de taxe și introducerea de noi poveri administrative, care agravează dificultățile firmelor exact în momentul lor de maximă vulnerabilitate.

Statul a stimulat economia prin cheltuieli ridicate, în special prin majorări de salarii și pensii, fără ca aceste creșteri să fie susținute de o economie mai eficientă sau de venituri bugetare stabile. Creșterea economică a fost bazată în principal pe consum finanțat din datorie. Pe lângă deficitul bugetar, România are și un deficit comercial, în sensul că importă mai mult decât exportă, ceea ce înseamnă că o parte semnificativă din banii împrumutați au fost folosiți pentru a cumpăra bunuri produse în alte țări, nu pentru a consolida producția internă.
În același timp, inflația ridicată a erodat puterea de cumpărare, astfel încât aceiași bani cumpără mai puține bunuri și servicii. Pe măsură ce consumul încetinește, firmele vând mai greu, reduc producția și amână atât extinderile, cât și angajările, ceea ce accentuează cercul de încetinire economică.

Companiile primesc mai puține comenzi, oamenii devin mai prudenți cu cheltuielile, iar investițiile sunt amânate pentru perioade mai previzibile. Când banii circulă mai lent, întregul lanț economic încetinește, de la producție și distribuție până la venituri și locuri de muncă.

Această situație reprezintă un semnal de avertizare timpuriu, nu o criză în sine, dar indică clar că direcția este greșită și că dezechilibrele se acumulează. Dacă fenomenul persistă, pot apărea concedieri, falimente și presiuni tot mai mari asupra bugetului de stat, deoarece veniturile scad exact în momentul în care nevoia de cheltuieli publice crește.”