Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

MARIUS OPREA: „Prin sîngele lui Iohannis curge Miorița, în stare pură“

Zoom MARIUS OPREA: „Prin sîngele lui Iohannis curge Miorița, în stare pură“

E istoricul care îl detestă pe Ion Iliescu, l-a disprețuit pe Traian Băsescu și căruia nu-i place de Klaus Iohannis. De mulți ani, Marius Oprea dezgroapă, la propriu, adevărurile cele mai dureroase ale trecutului – gropile comune ale comunismului – și speră că măcar din acest an vom iubi România așa cum e de fapt.

Cristian Teodorescu: 2022 a fost anul războiului. Să fie 2023 un an al păcii?

Marius Oprea: Nu, nu cred asta. Răul nu-și consumă resursele într-un an, uneori nici într-o generație. Și, istoric vorbind, Rusia are resurse enorme în acest plan. Civilizația rusă a fost lăsată în urmă de barbaria rusă. La ruși, e nevoie permanentă de o autoconvingere în raport cu propria măreție, ceea ce îi menține de fapt într-o fundătură a istoriei. Cînd Petru cel Mare a făcut primul muzeu la Sankt Petersburg, mujicii primeau un păhărel de vodcă, la intrare. A fost singura cale de a-i face să vadă un muzeu, să treacă prin fața unei picturi. Acum, nimeni nu poate garanta că au rămas cu ceva dintr-o asemenea vizită. E emblematic pentru încercările de civilizare ale acestui popor. Așa e și cu trecerea lor prin istorie: a fost însoțită de aburii alcoolului. Vodca e componentă de bază a civilizației ruse, care mai are și părți bune, dar care nu mai contează, în economia lor războinică: muștarul și literatura. Vodcă au încă, din belșug. Așa că eu cred, din nefericire, că și 2023 va fi un an al războiului.

C.T.: Unii analiști cred că Putin a întors Rusia cu 30 de ani în urmă; dar dacă a dus-o cu mult mai mult timp în urmă, pe la 1917?

M.O.: Ar fi bine să fie 1917. De fapt, Putin se raportează tot timpul la Marele Război pentru Apărarea Patriei, împotriva lui Hitler. Dar nici nu prea contează ce vrea el. Toată lumea dă vina pe Putin pentru acest război, dar războiul din Ucraina e simptomul unei boli genetice a rușilor: trufia. În fiecare rus zace, latent, un mic Putin, ținut cu greu în frîu. Acum rușii s-au întors în timp la autocrație, cea mai potrivită pentru stadiul lor istoric, dar mi-e greu să precizez epoca în care se află. În 1917, erau sătui de război și de aceea l-au dat jos pe țar – să se întoarcă în acea epocă, l-ar da jos pe Putin. Elanurile lor războinice nu s-au încheiat, încă. După Putin, ar veni alt Putin, pînă cînd, osteniți de luptă, rușii ar vrea pacea. Deocamdată, nu și-o doresc. Mi-e de-ajuns să citesc derapajele lui Medvedev ca să realizez că Putin e în felul lui un rău mai mic: intuiește că sînt niște linii roșii, pe care nu le-ar depăși. Medvedev n-ar sta pe gînduri să provoace un dezastru nuclear. Putin n-o va face. E de școală veche.

C.T.: O să mai aibă Zelenski energia să fie omul providențial al Ucrainei și în 2023?

M.O.: A cam obosit, sau a devenit obositor. Redundant, dar nu-și dă seama. Acum, s-a intrat deja într-o rutină a războiului, e un mecanism implacabil care merge de la sine. Ucrainenii știu că n-au de ales: luptă sau dispar. Dacă acest război are vreun merit, e acela că au creat, de fapt, o națiune ucraineană. Zelenski a avut rolul său „mobilizator“, la început. Acum, totul merge înainte – cu sau fără el.

C.T.: Nu e paradoxal că ucrainenii, oropsiți cultural de ruși, vor și ei să-și oropsească minoritățile?

M.O.: Ba da. Însă ținta lor în politica față de minorități sînt rușii. Nici nu bagă de seamă că mai sînt și alte minorități pe lîngă ruși. De fapt, ucrainenii au la rîndul lor o doză extremă de naționalism, care-i alimentează. Sînt, la urma urmei, tot slavi. Acum, să spunem că e necesar în condiții de război, pentru că granița între acest naționalism exacerbat și patriotism e una subțire. Dar, într-o ecuație postbelică, atunci cînd vor trebui să îndeplinească niște criterii pentru aderarea la UE, vor înțelege că așa nu mai merge și vor fi nevoiți să adopte politica europeană față de minorități. Dacă n-o vor face, nu vor intra în Europa, e simplu. Nu mă aștept însă la nimic bun de la ei pe acest plan, pe termen scurt.

C.T.: După ce s-a fript – de fapt, ne-am fript toți – cu votul Austriei, președintele K.W. Iohannis nu mai anunță o dată anume pentru intrarea noastră în Schengen. Zice că nu vrea să-i boicotăm pe austrieci și să mai avem puțintică răbdare. Convenabil, nu?

M.O.: Iohannis e cel mai slab președinte cu putință. Problema lui e că el crede că așa sîntem toți. Din nefericire, e mai balcanic decît cel din urmă român. Nu are pic de demnitate ori de curaj. Prin sîngele lui Iohannis curge Miorița, în stare pură. N-am mai văzut atîta blazare, prost mascată, la nici un om politic român. Slavă Domnului că foștii lui votanți nu-i seamănă. E dispus la orice, numai să fie lăsat în pace, de fapt în „afacerea Schengen“ a mai făcut o dată dovada că nu-l leagă nimic de români și România.

C.T.: Acum descoperim cîți compatrioți de-ai noștri joacă după cum cîntă Moscova. Oare SRI-ul știa de ei sau acum îi află?

M.O.: Nu cred că sînt surprinzător de mulți. La cei mai numeroși e un spirit de Gică-contra. Foștii vituperanți antivacciniști au devenit acum putiniști. Avem și noi o boală, cea a cauzelor pierdute. Pentru că „să ții cu rușii“, într-o lume și o istorie care dovedesc în fiecare zi că rușii sînt nația ratată a umanității, e un masochism. Avem și noi faliții noștri, fără ei viața n-ar avea farmec. Dar sînt cu totul benigni, SRI-ul face bine că nu-i bagă în seamă. Cei cu adevărat periculoși sînt tocmai aceia la care nu te poți gîndi că ar putea face jocurile rușilor. Iohannis, de pildă, mînă-n mînă cu Nehammer, sînt mai tari decît o agentură GRU: cum ar fi arătat tranzitul mărfurilor ucrainene printr-o Românie intrată în Schengen?

C.T.: De ce a desecretizat SRI-ul atît de tîrziu dosarele Revoluției?

M.O.: Din reflex. Le plac secretele, deși aceste secrete nu mai ascund decît adevăruri pe care le știam ori le intuiam. Și anume că Serviciul Român de Informații a fost, în „dosarele Revoluției“, parte a problemei și nu o rezolvare a ei. Ca toate instituțiile statului, croite după 1989 drept „continuatoare“ dezideologizate ale vechii orînduiri, din care Ion Iliescu și echipa sa de „revoluționari“ au încercat să salveze tot ceea ce mai era de salvat, SRI-ul (ca și Procuratura Generală, unde și-a plantat oamenii) au încercat din răsputeri să mascheze „lovitura de stat“ dată de Iliescu și ai lui revoluției anticomuniste a străzii. Apoi, pentru că SRI-ul nu s-a croit din noroiul primordial, ci din structurile fostei Securități, a fost nevoie de trei decenii pentru ca nimeni din aceste structuri să nu mai fie acolo, pentru ca ei să „dea din casă“ ce secrete mai au. Nu că acestea ar schimba lumea, dar au mai „bifat“ o acțiune, pe parcursul despărțirii lor de fosta Securitate. Care e numai biologică: altfel, mental, nu sînt chiar sigur că au trecut toate examenele. Mă vor convinge atunci cînd ne vor lămuri, din proprie inițiativă, cîte ascultări fac și de ce. Sau cînd, în sfîrșit, vor preda și dosarul meu la CNSAS – altfel, am o nelămurire: de ce declarațiile pe care eu le-am dat la Securitate rămîn secrete față de mine însumi? Și nu sînt doar eu în această situație, de „beneficiar“ al continuării unor dosare de urmărire informativă, care au rămas deschise de la fosta Securitate și s-au îngroșat simțitor după 1989. Ce pericol am reprezentat sau reprezint eu pentru securitatea națională, în afară de faptul că nu-mi place Iohannis, l-am detestat pe Iliescu și l-am disprețuit pe Băsescu?

C.T.: Crezi că Austria face jocul lui Putin, cum o fac Orbán și oamenii lui la Budapesta?

M.O.: Da, așa stau lucrurile. E de fapt o continuare a tradiției „dualismului austro-ungar“, înfrățit cu țarismul. Puntea acestei înfrățiri de acum nu ține de înrudire dinastică, precum în vremurile istorice ale imperiilor, și nu e una solidă, ci mai degrabă fluidă – din gaz și petrol –, dar e pe cale să se destrame. Bate vînt de schimbare, falimentul imperial e pe ducă. Peripețiile bravului soldatSvejk sînt de mare actualitate la Viena, ca și la Budapesta, unde din toată aura imperială a rămas doar o stucatură, care acoperă cu greu mizeria unui colaboraționism criminal cu Rusia țarului Putin.

C.T.: Ce-ți dorești cel mai mult din partea lui 2023?

M.O.: Nici să intrăm în Schengen și nici să fie pace – ambele sînt irealizabile, încă. Doar să ne înțelegem mai bine unii cu alții, poate chiar să ne și iubim țara, cu adevărat și așa cum e ea, fără să dorim neapărat să o schimbăm cu alta.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Perinitza

    16 iulie 2024

    Îmi pun urechea la pămînt. Simt vina: aud cum se scumpește motorina. Un domn mi-așază, în genunchi, batista. Îmi vine să îl strig pe Burebista, că perinița el a inventat-o […]

  • Coaliția Nicu și Roboțel

    15 iulie 2024

    O nouă dihanie politică își ascute ghearele, gata să înșface România de beregată: tandemul Ciucă-Iohannis. Fioros prin ambiție, comic prin aerul de desen animat. Iohannis l-a luat pe Ciucă la […]

  • O, torna, torna, fratre

    9 iulie 2024

    O, torna, torna, fratre, întoarce-te din moarte, că maica o să-ți simtă-adierea de departe și-n frigul bănuielii o să-și sfîșie șalul, văzîndu-mă călare și-n locul tău doar calul. O, torna, […]

  • Pe culmile nerușinării

    8 iulie 2024

    Nici de data asta, la fel ca în multe alte dăți, nu vor fi dezbateri. N-au fost la prezidențialele trecute, n-au fost la europarlamentare, n-au fost la locale, la Primăria […]

  • În Bucovina nu mai cîntă cucu’

    2 iulie 2024

    Rusia-i moartă-n filmele rusești din care au zburat pe veci cocorii. În gara pentru doi nu mai găsești șine de zahăr candel, iluzorii. Că-n Marea de Azov două hamsii au […]

Editoriale
  • Perinitza

    16 iulie 2024

    Îmi pun urechea la pămînt. Simt vina: aud cum se scumpește motorina. Un domn mi-așază, în genunchi, batista. Îmi vine să îl strig pe Burebista, că perinița el a inventat-o […]

  • Coaliția Nicu și Roboțel

    15 iulie 2024

    O nouă dihanie politică își ascute ghearele, gata să înșface România de beregată: tandemul Ciucă-Iohannis. Fioros prin ambiție, comic prin aerul de desen animat. Iohannis l-a luat pe Ciucă la […]

  • O, torna, torna, fratre

    9 iulie 2024

    O, torna, torna, fratre, întoarce-te din moarte, că maica o să-ți simtă-adierea de departe și-n frigul bănuielii o să-și sfîșie șalul, văzîndu-mă călare și-n locul tău doar calul. O, torna, […]

  • Pe culmile nerușinării

    8 iulie 2024

    Nici de data asta, la fel ca în multe alte dăți, nu vor fi dezbateri. N-au fost la prezidențialele trecute, n-au fost la europarlamentare, n-au fost la locale, la Primăria […]

  • În Bucovina nu mai cîntă cucu’

    2 iulie 2024

    Rusia-i moartă-n filmele rusești din care au zburat pe veci cocorii. În gara pentru doi nu mai găsești șine de zahăr candel, iluzorii. Că-n Marea de Azov două hamsii au […]

  • Temutul trib al vînătorilor-culegători

    1 iulie 2024

    Echipa de hăitași organizată de Florian Coldea acționează în codru, în zona furtului de la stat. Vînează infractori bogați, mulți dintre ei îmbogățiți ca urmare a relațiilor cu SRI. Ani […]

bijuterii argint