După ce-a ieșit cine-a ieșit pe primul loc la prezidențiale am stat de vorbă cu istoricul Marius Oprea, cel ce face arheologia victimelor comunismului și a avut de-a face cu Serviciile, pe care le-a zgîndărit despre treburile politice ale acestor Servicii și despre așa-zisul miracol Călin Georgescu. Într-un singur punct nu sînt de acord cu Oprea – că G. Simion n-ar fi omul rușilor, cum crede el.
Cristian Teodorescu: Să-și fi băgat nasul Serviciile noastre secrete democratice într-un mod nedemocratic și la alegerile astea pentru președinția României?
Marius Oprea: Cu siguranță. Poate mai grosier ca oricînd. Păi, pot altfel? Majoritatea o au deja oricum printre aleși, vezi cîți au absolvit așa-zisul „Colegiu Național de Apărare“, pepiniera lor de recrutare printre aleși, demnitari și jurnaliști, și vor să o păstreze ca atare. E o majoritate care se reflectă vizibil în Comisia parlamentară de control al SRI-ului, controlată de fapt strict de Serviciu, funcționează și va funcționa bine-mersi, indiferent de alegeri. Și de președinte. Acum, dacă va ieși Călin Georgescu, lucrurile vor fi și mai clare. Unii spun că acesta din urmă ar fi ieșit din „laboratoarele“ lui Coldea. Nimic mai fals. Coldea e un cal aproape mort, dovadă dosarul de la DNA. Ar fi cutezat cineva să i-l deschidă dacă ar mai fi avut putere și influență? Nici vorbă. Georgescu nu e răsărit din spuma mării, ci din cea mai nocivă parte a fostei Securități, supărată pe expunerea la care au supus-o gafele lui Coldea. Discursul lui Georgescu la numeroasele conferințe ținute prin țară a fost așa de măiastru cusut de partea protocronistă a rezerviștilor din Secu, mulți grupați în francmasonerie, încît îmi aduce aminte de paleta „scrierilor“ generalilor Ureche și Rogojan, să nu mai vorbim de veteranul Filip Teodorescu. Pe scurt, dușmani peste tot, dar măreția și puterea multimilenară a „românului verde“ din neolitic încoace, trecut prin tăblițele „inițiatice“ de la Tărtăria și sanctuarele dacice, va învinge. Doar prin miracole!
C.T.: Cît din năravurile vechii Securități supraviețuiesc în SRI și SIE?
M.O.: Toate, mai puțin bătaia la tălpi. A fost înlocuită de înalta tehnologie. De un control total și absolut al populației. „Performanța“ Georgescu e rezultatul ei, mulată pe falimentul general al Republicii, un sistem „eșuat“, cum bine s-a exprimat Iohannis asupra României. Să vă explic. Cînd eram consilier de stat pe probleme de securitate națională, un reprezentant al unei rețele de telefonie mobilă, șeful protecției rețelelor, mi-a făcut o mărturisire. Toată „concurența“ a acceptat o ofertă de nerefuzat: clonarea serverelor centrale de către SRI, pentru o mai „ușoară“ accesare a convorbirilor și rețelelor mobile. Teoretic, cu mandat. Dar de ce mandat mai au nevoie, dacă au oricum acces direct, cînd și cum vor, pentru că au clone ale serverelor în ogradă? Mandatul îl obțin ulterior, dacă și cînd vor să înfunde pe cineva.
C.T.: Ce nevoie au să controleze afacerile, prin firme sub acoperire?
M.O.: Pentru că pot și merită. Un alt exemplu. A venit tot la mine, chiar dacă nu mai eram la guvern, un ofițer STS care fusese responsabil de „sonorizarea“ și înregistrarea ședințelor Guvernului Tăriceanu, pentru stenograme. Convorbirile din ședință ajungeau însă direct pe masa DNA-ului și a binomului Kövesi-Coldea, așa era ordinul. Cînd l-a cerut scris, că venise Boc, i s-a făcut dosar penal. Deci nu vorbim aici doar de vînătoarea de miniștri liberali, lansată de Băsescu. Vă dați seama cîte oportunități de afaceri se nasc, avînd acces la toate planurile de investiții ale unui guvern? Știu ce spun. Singurul serviciu pe care l-am găsit, cu carte de muncă, după ce am fost dat afară de peste tot, a fost acela de ghid la Mînăstirea Dervent, din Dobrogea, unde am amenajat un osuar, pentru cele 80 de victime găsite în cimitirul lagărului de la Periprava. De aici, dintre morți, lumea viilor îmi apare mult mai clar, în spectacolul ei adesea patetic. De fapt, singura instituție care ajută investigațiile pentru găsirea victimelor comunismului și mai amintește de „valorile anticomuniste ale Revoluției“ e Biserica, cît și donatori privați, care sprijină prin donații la Fundația „Doina Cornea“ continuarea investigării reale a crimelor comunismului și pun în fața Securității oglinda a ceea ce a fost. Cred că doamna Cornea, dacă ar trăi un ceas în ACEASTĂ Românie, ar prefera să se întoarcă în mormînt.
C.T.: În mai toate marile afaceri corupte din România e amestecat și cîte un fost sau încă activ ofițer superior din Servicii. Adică SRI-ul ar trebui să-i dea în vileag pe cei ce îl conduc. S-o putea una ca asta?
M.O.: Niciodată, sînt locuri la psihiatrie pentru doritori. Am întîlnit doar un singur fost ofițer care, supărat, voia să întemeieze o Asociație pentru Demascarea Abuzurilor din SRI. L-am întrebat dacă-și asumă postura de „țintă-piept“. Discutam în curtea unei biserici, s-a uitat lung la mine, a oftat, s-a închinat și a plecat. Nu era într-atît de supărat.
C.T.: Cam cîtă putere au de fapt directorii civili ai serviciilor secrete?
M.O.: Cîtă vrea Serviciul să le dea. Ei pornesc de la premisa de vinovăție, în legătură cu orice nou-venit. Chiar de pe băncile propriei lor școli de ofițeri. Pînă ajungi „de încredere“, slugărești și te umilești la șefi. Apoi, pe principiul șirului indian, îți vine și ție cîndva rîndul. În acest sistem, „civilii“ propriu-zis n-au ce căuta. Spuneți-mi și mie, cît de civil mai e colegul meu, istoricul Hodor, sau colegul lui, Demetriade, care predau la școala de ofițeri SRI? Mi-e greu să înțeleg, dar au fost oricum bine „înfipți“ în miezul „societății civile“ și al partidului doamnei Lasconi. Ăsta, se știe, e într-adevăr creația lui Coldea. Lasconi e reflexul lui de supraviețuire, speranța în grațiere, prin grația unei femei-președintă, care sigur că are nevoie de consiliere și „consultanță“, neștiind nimic.
C.T.: Cînd se poate spune cu certitudine despre un om politic că își trădează țara?
M.O.: Cînd votează după cum i se spune să o facă. Dacă e ideea mea de țară. Dacă e a sistemului care o conduce, cînd nu mai execută ordinele și o ia după capul lui. Atunci nu-și mai găsește nici loc pe liste, nici liniște, că găsește în cutia poștală citații la DNA.
C.T.: În toată istoria asta cu George Simion, candidatul aurist la președinție despre care se spune că e omul rușilor, ce-ar fi trebuit să facă SRI-ul și pe cine să fi informat?
M.O.: Nu e omul rușilor. În Ucraina și Moldova a făcut propagandă unionistă, de pildă ideea lui e că Moldova e un stat fictiv, care n-ar trebui recunoscut de România, pentru că e o creație artificială a URSS. De-aia a fost declarat indezirabil. Mi-a fost student, cred că îl cunosc îndeajuns de bine. În programul lui de guvernare este, cum știu, singurul care a zis că va interzice implicarea în afaceri a Serviciilor. Nu știu cît de mult i-a folosit, mai degrabă nu, ca și conflictele interne din partid, dar de care „băieții“ nu erau siguri că vor duce la o sciziune, în timp util. Pericolul Simion era, cred eu, destul de mare, chiar dacă poate nu s-ar fi descurcat „la butoane“ fără ajutorul unei elite, de care duce lipsă și din propria lui vină. Oricum, din precauție, l-au trimis pe piață pe Georgescu. Nici ei nu s-au așteptat, cred, la un asemenea rezultat. „Fermele de troli“ au născut, într-adevăr, un pui – dar nu în ograda în care, artistic manipulată (nici nu e greu), a arătat madam Lasconi cu degetul. Și-mi permit un pronostic, pentru turul doi: oricine va cîștiga alegerile, tot Serviciile vor ieși. Sub orice flamură, a vitraliilor veteranilor, a aripii docile Ciolacu sau cea „progresist-coldistă“, care părea în cădere liberă, pînă au avut ideea strălucită a ridicării mediocrității la nivelul românului obișnuit. Cam asta e. Pe liberali i-a terminat Iohannis, cum am tot prezis-o din 2014 încoace, cînd mi-am și dat demisia din partid. Iar UDMR-ul nu amenință niciodată cu ocuparea Cotrocenilor. Uite că s-a făcut tîrziu, la Dervent bate clopotul de utrenie, indiferent, ca și mine, la alegerile dintre ei și ei.
