Poliţistă în Balş. Violată de şeful ei. Repetat.
Reporter: Cum v-aţi hotărît să deveniţi poliţistă?
Melania Renghea: Mi s-a părut că este o meserie potrivită pentru mine. Mi s-a părut că vocaţia mea se împlineşte astfel.
Rep.: Vedeaţi filme poliţiste?
M.R.: Filmele au rară legătură cu realitatea.
Rep.: În filme succesiunea de întîmplări e cu mult mai rapidă?
M.R.: Vă daţi seama… Din punctul nostru de vedere, nu trăim în nici un film. Muncim cu greu spre a ajunge la capătul vreunui fir, darmite la rezolvarea unui caz. Plus că noi ne confruntăm cu delincvenţă minoră, marile cazuri se întîmplă în alte locuri. Noi nu avem mari enigme.
Rep.: Regretaţi?
M.R.: Nu pot să spun asta, fiindcă dacă eu am cazuri grele înseamnă clar că există întîmplări ce periclitează vieţile oamenilor. Nu pot să cer aşa ceva.
Rep.: Păi, să n-aveţi o crimă într-o carieră?
M.R.: Eu nu sînt la criminalistică.
Rep.: Vă doriţi?
M.R.: Nu neapărat. Eu nu forţez soarta.
Rep.: Da, dar poate doriţi la criminalistică.
M.R.: Îmi doresc multe lucruri din punct de vedere profesional. Sînt o fiinţă ambiţioasă.
Rep.: Faceţi orice pentru ceea ce vă doriţi?
M.R.: Ce înseamnă orice?
Rep.: Orice, de la Dumnezeu la diavol.
M.R.: Nu există aşa ceva!
Rep.: Cum să nu… n-aţi auzit de aşa ceva?
M.R.: N-am auzit.
Rep.: N-aţi făcut aşa ceva?
M.R.: Nu! Ce vreţi să spuneţi cu asta?
Rep.: Aveţi limite?
M.R.: Normal, dar cu cine credeţi că vorbiţi?
Rep.: Morala, doamnă, ce-nseamnă pentru dumneavoastră morala?
M.R.: Şapte ani de acasă. Bunul-simţ.
Rep.: Şotea?
M.R.: Este şeful meu care n-a reuşit.
Rep.: Aţi fi depăşit bunul-simţ spre a pune mîna pe un post drăguţ, atrăgător?
M.R.: Este o întrebare nesimţită. Adică eu sufăr ca un cîine şi dumneavoastră vă bateţi joc de mine? Nu, niciodată!
Rep.: Violată în repetate rînduri!
M.R.: Da!
Rep.: O dată, să spunem. Dar de atîtea ori la fel?
M.R.: Cum de atîtea ori?
Rep.: Păi, cum?
M.R.: Pur şi simplu, mă siluia!
Rep.: Dar puteaţi să nu mai mergeţi la el, nu?
M.R.: Era şeful meu pe vremea aceea şi credea că poate abuza de funcţia lui. A abuzat.
Rep.: Închideaţi ochii, vă gîndeaţi la altceva?
M.R.: Cum adică?
Rep.: În timp ce animalul viola, cum rezistaţi?
M.R.: Plîngeam. Urlam de durere, dumneavoastră nu ştiţi ce-nseamnă aşa ceva.
Rep.: De ce nu l-aţi turnat din prima?
M.R.: Mi-era ruşine de mine. Dumneata ştii ce-nseamnă o femeie? Fiecare femeie reacţionează diferit. Am fost acuzată destul, lumea nu vede că este greu să ai curaj într-un sistem închis, precum cel din Poliţie. Lumea nu vede cît de greu îi este unei femei. Am avut o mare înţelegere din partea soţului meu. Fără el, chiar nu ştiu ce aş fi făcut.
Rep.: Cum vedeţi acum viaţa?
M.R.: Nu poţi fi protejată, din păcate. Aş simţi nevoia să nu fiu hărţuită în continuare. Acum, pentru a da explicaţii tuturor. Cum este posibil?
Rep.: De ce vă este frică?
M.R.: Acum nu-mi mai este frică de nimic.
Publicat în Cațavencii, nr. 2 (80)/2013
