Final Frontier – tîrgul SF și Fantasy. Cărți, scriitori, comics-uri, board games și Michael, împătimit.
Reporter: SF-Fantasy, limitele tale și ale genului. De ce vă asemănați?
Michael Hăulică: SF-F nu are limite, limitele sînt doar ale celor care nu-l pot cuprinde. Iar limitele mele încep acolo unde ego-ul meu e prea umflat ca să poată merge drept pe fîșia foarte-foarte îngustă dintre SF și mainstream, și se încheie în paginile în care scriu povești de iubire și poezie sub formă de proză SF. Ne asemănăm pentru că n-avem stare. Știm că, orice am face, mîine am putea face ceva mai mult, mai bine.
Rep.: Top 3 cărți și filme SF-Fantasy. De ce?
M.H.: Uite o listă de trei cărți românești care m-au uimit. Dincolo de plăcerea lecturii, dincolo de ce caută sefiștii într-o carte, dincolo de ghidușiile tehnico-gadgetivale ale scrierilor SF, romanele astea trei m-au lăsat cu gura căscată la vremea apariției lor și continuă să mă uimească și azi. 1) Să mă tai cu tăișul bisturiului tău, scrise Josephine, de Sebastian A. Corn (1998), pentru că puțini sînt cei care scriu ficțiune speculativă propunînd proceduri chirurgicale, dar, în același timp, reușind să scrie un roman cu personaje de care îți pasă. Cartea lui Corn este un soi de hard SF medical. Recomandat tuturor (dar mai ales) celor care cred că sefeul e numai despre nave spațiale și roboți (și despre nimic altceva). 2) Sfîșierea, de Ona Frantz (1999), pentru că este un roman complet, total, iar autoarea ne pune în fața unui număr de magie, face puf! – și gata, universul nostru nu mai există… Cum să scrii o carte care se încheie cu stingerea Universului? Cine o scrie? 3) Rețetarium de Costi Gurgu (2006), pentru că n-am mai citit așa ceva scris de un român pînă la el, și nici de la el încoace. E atît de altfel, încît mă întreb dacă există cu adevărat sau doar am visat că l-am publicat.
Rep.: De ce românul e mai mult tabloid decît fantasy?
M.H.: Singurii români maturi fantasy au fost Mihai Viteazul și Regele Ferdinand, doar ei au avut conștiința epicului (Burebista n-a fost român, sorry). Tabloizi sîntem pentru că în spațiul îngust dintre capra vecinului și sabia de deasupra capului plecat încap doar bășcălia și merge-și-așa-ul.
Doar douã beri? Pãi sã mergeţi la USR taicã. Sã vedeţi acolo fantasy cu butoiul. Ce Final Frontier?
Si cand apar in format electronic sa le poata cumpara si capsunarii?