Micul pîrț

Juan Miranda Giorgio Armani, șeful cartelului columbian Popayan, păși hotărît în hala închiriată din Ciorogîrla, cu lanțul de aur greu bălăngănindu-i-se la gît și două gărzi de corp bălăngănindu-se în urma lui. Înăuntru, la o masă scundă, îl așteptau deja Enzo Francesco Stracciatella, directorul regional pe România al mafiei italiene, și Romică Eduard Balaur, liderul temutului clan al Nesportivilor. Cei trei bărbați se salutară din priviri sub lumina pîlpîitoare a becului de deasupra, fiecare conștient de greutatea întîlnirii, un sfat de taină care ar urma să împartă România între marile grupări mafiote ale  lumii. Constrîns de calitatea sa de gazdă, Romică Eduard Balaur își drese primul vocea și se pregăti să deschidă gura, dar fu aproape imediat întrerupt de un zgomot de balon dezumflat care se auzi din apropiere. „Te-ai pîrțîit?”, îl întrebă Stracciatella scîrbit, într-o română perfectă, învățată de la prietena lui Gina din Focșani. „Nu”, se scuză Balaur jignit și încercă din nou să vorbească, doar pentru a fi întrerupt a doua oară de același zgomot de balon dezumflat. „Mă, tu te-ai pîrțîit!”, îl acuză și Juan Miranda Giorgio Armani, care făcuse facultatea la Tîrgu Mureș. „Nu m-am pîrțîit!”, sări Balaur în picioare, deja enervat. „Asta e lipsă de respect! Dacă n-avem încredere unul în altul că nu ne pîrțîim, poate că n-ar trebui să facem afaceri împreună! Poate voi v-ați pîrțîit!” „Eu nu m-am pîrțîit!”, sări în picioare și Stracciatella, cu mîna la pistol. „Dacă cineva mă acuză că m-am pîrțîit, poate c-ar trebui să rezolvăm problema altfel.” „Da, poate chiar ar trebui să rezolvăm problema altfel”, zise Juan Miranda, care duse și el mîna la pistol. Din senin, zgomotul de balon dezumflat se auzi din nou. Mai tare și mai aproape ca niciodată. Cei trei bărbați se priviră cu ură. Romică Balaur fu primul care scoase pistolul și trase, nimerindu-l pe Stracciatella în gît, nu înainte însă ca italianul să tragă și să-l nimerească pe Juan Miranda în inimă. La rîndul lui, columbianul trase minimum șase gloanțe în direcția lui Romică Balaur, care se prăbuși trăgînd la întîmplare și doborînd gărzile de corp ale lui Miranda. Cînd fumul pistoalelor se risipi, cinci bărbați zăceau întinși pe jos într-o singură baltă de sînge. O siluetă întunecată ieși din butoiul de metal în care se ascundea. Se apropie de lumină și pentru prima dată își dezvălui chipul. „Am promis să scap România de clanurile mafiote și m-am ținut de cuvînt. Sînt Alexandru Cumpănașu și aceasta e povestea mea.” Un pîrț uriaș cuprinse întreaga încăpere.