A pleca înseamnă a o omorî puţin
Cred că cei care au frică de frica de avion se pot vindeca dacă se căsătoresc sau dacă-şi iau o femeie pe termen lung în viaţa lor. Pentru că în acel moment frica de prăbuşire, de aterizare în mare printre peştii răpitori sau de pulverizare în Anzi peste schiori pare o joacă de copii pe lîngă drama pe care o trăieşti cînd aleasa organizează plecarea.
Eşti în februarie, abia ai reuşit să transpiri tot porcul pe care l-ai mîncat la socri, şi ea plănuieşte o vacanţă mirifică la Florenţa pe la sfîrşitul lunii septembrie. O să fii uimit să afli că drumul spre Florenţa trece prin Iad, pe la tribunal şi, dacă te laşi pradă pornirilor nervoase, cu un popas de cîţiva ani la puşcărie pentru violenţă domestică. Din momentul în care ai stabilit călătoria, ea, de fapt, a şi început, pentru că ea începe să o organizeze şi nici un amănunt nu trebuie lăsat la voia întîmplării. Stă noaptea pe net, devine spaima forumurilor de călătorii, stresul agenţiilor de turism şi motivul pentru care le recomanzi călduros amicilor să încerce totuşi şi relaţii cu băieţi.
Prin luna mai deja o poţi auzi:
– Ai dus gunoiul?
Bineînţeles că nu l-ai dus.
– Păi, o să pută ăsta ca dracu’ pînă ne întoarcem din concediu.
Te uiţi la ea, dar nu îndrăzneşti să zici ceva, iar mîna cu care urma să-ţi faci cruce rămîne înţepenită în aer, pentru că ochii ăia roşii nu anunţă nimic bun. A cumpărat creme de protecţie solară, schiuri, costume de baie, de seară, de scafandru, spray împotriva ţînţarilor, o şalupă, o cutie de dibluri de 16.
În aeroport observi că doar o familie de ţigani care se întorc din Franţa cu Turnul Eiffel împachetat în sacoşe de rafie are mai multe bagaje decît tine.
„Organizarea“ nu e numele unei şampanii
„Te sun mâine, coaie, şi ieşim la fotbal şi după aia la bere. Pe seară, da, da’ nu chiar târziu de tot, că am şi nuntă şi face gagică-mea urât dacă nu mă duc. Cum ce nuntă, mă? A mea, nu ţi-am zis că mă însor? Aia e, că nu ştiu exact la ce oră. Pe la 18 parcă… Sau la 17? Plm, nu mai ţin minte. Hai că vedem, dacă e încurcată rău, nu mai jucăm, mergem doar la bere, că n-am chef să îmi facă nebuna scandal.“ Singurul motiv pentru care această conversaţie vi se pare o ficţiune este firea organizată a femeilor.
Dacă nu ar „face nebuna scandal“, tipul cu pricina s-ar duce la propria nuntă: 1) cu întârziere de câteva ore; 2) beat, cu muştar pe la bot şi râgâind a usturoi; 3) în tricou, cu şortul rupt în cur şi încălţat cu crampoane; 4) şchiopătând, cu genunchiul umflat şi plin de sânge; 5) ciufulit, cu părul lipit de transpiraţie, smocuri de iarbă în cap şi musculiţe lipite pe faţă; 6) puţind ca un dihor; 7) murdar de noroi.
Devine limpede şi de ce „miracolul naşterii“ a fost trecut în fişa postului femeii, nu? Nu doar că ei şi-ar pune zilnic burţile pe masă, ca să măsoare cine-o are mai mare, şi s-ar izbi periodic unul într-altul, ca la rodeo, ca să vadă cine-o are mai tare, dar n-ar fi niciodată sigur că naşterea s-ar petrece la termen. Când ar veni sorocul şi s-ar declanşa travaliul, gravidul s-ar înfige în primul restaurant care i-ar ieşi în cale şi ar cere o ciorbă de burtă (cu smântână şi ardei iute) şi-o bere: „Repede, vă rog, că am nişte crampe groaznice, mă doare burta de foame. Şi aduceţi şi-un mop, că e nişte apă sub masă, s-o fi pişat vreunul pe el…“.
O plecare la Florenţa n-ar putea fi lăsată pe mâna lui decât într-una din următoarele două situaţii: 1) are avion personal, care poate fi chemat oricând, proprietăţi unde vă puteţi caza oricând şi restaurante unde puteţi mânca oricând şi oricât; 2) toată Florenţa e a lui şi locuiţi deja acolo, într-un castel.
@vlad roman: idi, dacă ar fi după tine rubrica asta ar trebui să dispară.
da, ai dreptate în ce spui, dar aici se face mişto. ştii ce-i aia?
otefeseule, sa vezi si ce fata are, e scumpic foc. grascior, asa.