Taci, mîine va fi mai rău
Dacă o vezi că pleacă de-acasă în curul gol, cu galoşi de cauciuc în picioare şi o cuşmă din secolul XVI pe cap, să nu zici nimic. Mucles!
La cea mai mică vorbă aruncată, o auzi:
– Daaa, şi-acuma îmi spui că nu-mi stă bine cu cuşmă!
Încerci, ca înecatul, să te salvezi:
– Aaa, nu, am zis doar aşa, îţi vine foarte bine cuşma!
– Pe dracu’, parcă eu nu te-am văzut ce faţă ai făcut… Nu-mi vine să cred că nu mi-ai spus că arăt ca naiba cu cuşma! Eu mereu îţi zic de tricoul ăla cu cap de mort că te face să pari infantil şi oligofren…
După această primă fază urmează interogatoriul, care se desfăşoară după alte reguli. Trec cinci minute şi zice:
– Gata, hai, că acum m-am calmat, ia spune-mi, ce era în neregulă cu galoşii ăia? Îmi arătau fundul mare, mi se vedeau ridurile prea nasol, îmi ondulau vîrfurile părului? Asta e, nu? Îmi ondulau vîrfurile părului! Nu-i aşa, nu-i aşa?…
– Nu, nu, cred că m-am înşelat eu, pica nasol lumina în hol, e greşeala mea, trebuie să mai pun cîteva becuri!
– Bine-bine, dar ia spune-mi, era vorba de glezne, nu?… Mi se văd gleznele groase cînd îmi pun cuşma?
– Aaa, nu, exclus, gleznele sînt OK.
– Aaa, deci gleznele sînt OK, atunci ce nu e OK?…
Iar discuţia poate continua zile, ani la rînd, şi pentru prima oară te bucuri că nu eşti din Clanul McLeod, căsătorit tot cu o nemuritoare cu gleznele dolofane.
Oricum, lucrurile nu se termină aici. Au trecut patruzeci de ani, e noaptea de Revelion a anului 2053, protezele vi se clatină la cumpăna dintre ani. 5, 4, 3, 2, 1, aaaaa, veselie, La mulţi ani! O auzi şoptindu-ţi la ureche:
– Incredibil, nu pot să cred că nu mi-ai zis că-mi stă de căcat cu cuşma aia!
Modă în metru antic
Vii veselă de la coafor, toată numai bucle şi onduleuri. Ţi-ai făcut şi manichiura, te-ai oprit şi la mall şi ţi-ai luat şase rochiţe noi. Una e pe tine, învăluită în miresmele noului tău parfum, cumpărat din mers, între rochiţele 3 şi 4. Te fâţâi prin faţa lui vreo opt ore, aşa, împopoţonată. În final, pentru că s-a făcut deja 12 noaptea şi îţi cad ochii-n gură de somn, rupi singură tăcerea:
– Nu observi nimic la mine, iubi?
Se uită la tine mirat, încercând să identifice schimbarea. Nu reuşeşte, aşa că îşi încearcă norocul, la plesneală:
– Te-ai tuns?
– Nu. Dar m-am vopsit. Portocaliu. Eram brunetă şi am făcut o mare schimbare. De opt ore defilez prin faţa ta cu părul portocaliu!!!!!
Îţi tai nişte bucle cu foarfeca şi i le arunci în ochi, să fii sigură că le vede.
– Aaaa! – zice încântat şi mândru de el. Mi s-a părut mie că era ceva schimbat la tine.
Motivul principal pentru care unii bărbaţi ajung să aibă amante e că, neavând spirit de observaţie, nu-şi deosebesc soţia de tipa mai tânără cu 30 de ani, cu ţâţe până-n gât, care poartă pantofi cu toc şi pe bandă, la sală, şi răspunde la numele de Fufi.
Moda a fost inventată pentru ca femeile să poată face des schimbări, dezvoltând astfel spiritul de observaţie al bărbaţilor. A funcţionat, dar tot la femei.
Acasă la Lady Gaga au loc, în fiecare zi, scandaluri monstru.
– Observi ceva schimbat la mine? – întreabă ea, ca orice femeie.
– Absolut nimic, răspunde prietenul lui Lady Gaga. Dar ai idee de unde dracu’ se-aud behăiturile astea? Şi-or fi luat vecinii noştri oi?
– De la pălăria mea se-aud, idiotule! Mi-am pus pe cap o capră vie, să se asorteze cu bluza din tort diplomat şi cu fusta din carne de mici.
– Ahh, da, ce chestie… Mi s-a părut mie că era ceva schimbat la tine.
