Prinsă cu ocara mică
Da, corect, femeile stau mult dimineața prin baie, prin cameră, chiar prin șifonier, în fața oglinzii, pînă în momentul în care își dau seama că ar ajunge la timp la muncă doar dacă ar încăleca pe-o dronă care și-ar beli antenele la fereastră.
O întrebare însă: ce fac femeile în tot acest timp în care o freacă ba îmbrăcate, ba goale prin casă? Se înjură.
Pe bune, se înjură. Și se înjură fie ca întreg, fie defalcat, pe părți componente.
– Eh, hai, că ești tută rău de tot, ești bătută în cap!
Își zice asta în timp ce tocmai și-a călcat o cămașă, a îmbrăcat-o și vede acum că are o mînecă mototolită. Bărbatul ar fi înjurat de morți cămașa sau fierul de călcat. Ea nu, se înjură pe ea. Și o face pînă transpiră, moment în care se înjură mai tare, pentru că își făcuse duș mai devreme și era curățică și parfumată, abia aștepta să scoale privirile muncitorilor de la RADET care sparg asfaltul peste drum.
– Futu-ți părul părului mă-tii, cu cine te-a făcut! Stai în pizda mă-tii odată!
Eh, ce crezi? Părul nici c-o bagă în seamă. Din punctul ăsta de vedere, buclele alea sculate se aseamănă foarte mult cu tine.
Iar dacă intri într-un magazin de țoale pentru femei și te apropii de cabinele de probă e nebunie. Ai senzația că 500 de birjari și 800 de betoniști au scris niște texte pe care acum le citesc ființele cu țîțe din interiorul cabinelor. Despre colacii de pe burtă, despre șolduri, despre brațele groase, despre sîni, despre coapse & bulane, apoi despre întreg, cum ziceam, victima unui verdict necruțător:
– Ești o vacă și nu meriți nimic, trebuie să te închizi în casă și să nu mai mănînci 300 de ani…
Cînd o auzi, te gîndești s-o iei la meci, în galerie.
Cea mai comunicare din parcare
Femeile vorbesc singure cu ele și, uneori, chiar sunt super-amabile și-și răspund. Mult mai tragică e situația bărbaților, care vorbesc singuri cu alții.
Îl lași singur acasă, într-o zi, și te duci cu treabă. Când te întorci, îl găsești transpirat de cât a muncit. Zace sleit într-un fotoliu, bâzâit de o muscă.
– Ce-ai făcut, iubi? Nu-mi spune că mi-ai făcut o surpriză și ai băgat aspiratorul.
– E, am băgat o…
– Da’ atunci de ce ești așa epuizat?
– Am vorbit toată ziua.
– Cu cine, dragă, singur?
– E, singur… Păi, ce, eu sunt tu, să vorbesc singur? Cu televizorul.
– Aha. Și ți-a răspuns?
– Nu prea, cred că e supărat pe mine sau ceva…
– Da’ ce i-ai spus?
– Păi, mai devreme o plimba unul pe una într-un film și am strigat la el „Fute-o, băăă!”.
– Și? I-a făcut ce i-ai zis?
– I-a făcut, da’ mult mai târziu, boul.
– Așa, și ce-ai mai vorbit?
– Mai erau unii la un talk-show care încercau să mă ia de prost, da’ nu le-a mers cu mine.
– Ce le-ai făcut?
– Ia taci, că începe meciul.
– Nu mă întrebi și pe mine cum mi-a mers azi?
– Ai înnebunit? Sunt sătul de comunicare.
În următoarele 90 de minute, se zbate prin cameră ca o maimuță electrocutată și le strigă fotbaliștilor de la televizor niște lucruri extrem de urâte, legate de mamele lor. Ăia nu răspund, că au treabă, aleargă după minge, iar asta crește tensiunea dintre el și televizor. Colac peste pupăză, arbitrul începe brusc să-i persecute echipa favorită. Ăla e momentul în care se ridică din fotoliu și se duce spre televizor, hotărât să-l ia la bătaie pe nenorocit.
43 de vizualizări
