E loc de mai bine unde să pui lucrurile
Dumnezeu, cînd a făcut pixul, a zis: "Iar pixul acesta trebuie să stea pe frigider!". Și, ca să fie sigur că pixul acela va sta numai în locul acela de pe frigider și niciunde altundeva în lume, Dumnezeu a făcut-o și pe femeie. Nici Sandu cu Mitică, în vremurile lor bune, nu stabileau locurile echipelor cum fac femeile cu locurile obiectelor.
De mică, se uită ca totul să fie în regulă. La naștere, urlă mai tare decît restul pentru că nu suportă ca toate lucrurile din sala aia să fie așa, în dezordine, altfel decît le-a lăsat ea într-o viață anterioară, cînd era asistentă. Apoi, cînd mai cresc (cine a avut o soră știe), stau toată ziua cu nasul în cutii, în debarale, prin sertare, căutînd sau așezînd chestii. Cum își ascund cîinii oasele, așa se gîndesc și ele: "Ia să pun eu foarfeca asta aici, sub haine, că poate la un moment dat rămîn fără foarfecă și vin să o dezgrop!".
Au și aroganțe de Demiurg. Întrebi și tu, ca omul, pentru că stați de doar trei ani împreună și nu ai apucat să înveți toate dedesubturile casei: "Unde sînt chiloții?". "La chiloți!"
Răspunsul ăsta e primul semn că n-ai nimerit bine, că Universul, destul de permisiv pînă atunci, va fi patronat de legi din ce în ce mai drastice. Urmează "Unde e cheia?". Răspuns: "Unde ai lăsat-o".
Aha, deci nu e de ajuns că trebuie să ții minte locurile unde îți spune ea că se țin lucrurile, ci trebuie să mai ții minte și pe unde le arunci tu cîteodată.
Vorba aia cu "Locul femeii e la bucătărie" au lansat-o bărbații ca să se răzbune. E distracție mare să vezi că femeia o ia în serios și exact acolo se pune pe ea cînd ajunge acasă. Și-atunci aroganțe: "Auzi, iubito, dacă la un moment dat nu știi de unde să te iei, întreabă-mă pe mine".
Din haos, Doamne, a apărut și locuiește-n haos
Știți tablouașele alea cu "băiețel care face pipi și fetiță care face pipi", pe care și le pun unii oameni pe ușa de la baie? Ei bine, nu e vorba de o glumiță, ci de a evita ca bărbatul casei (precum și alți musafiri de același sex) să mai facă baie cu lumânărele și rățuște în chiuveta de la bucătărie și pipilică în coșul de gunoi.
Bărbații nu se uită foarte des în oglindă, ca să nu se sperie. Ei nu reușesc să țină minte felul în care le sunt aranjate diversele părți ale corpului și riscă un infarct atunci când observă că mâinile le atârnă din umeri, iar capul le stă moț, deasupra tuturor. Parcă data trecută, când s-au văzut într-o vitrină, era altfel. Aveau fundul moț și capu-ntre picioare, cu ochii-n partea de jos. Iar altădată, tot după o noapte cu băieții, unde le stătea capul le stăteau și picioarele, și se târau ca șarpele după ce l-a călcat un camion.
Cea mai simplă metodă de a ascunde un lucru de un bărbat e să i-l dai chiar lui în grijă. De exemplu, vino spre dimineață acasă, beată, cu amantul atârnat de gât, și zi-i:
– Uite, ăsta e amantul meu, pune-l și tu bine…
O să-l arunce undeva, lângă șosete, iar a doua zi o umble după tine prin casă:
– Auzi, știi cumva unde ți-am pus amantul? Aș vrea să-l desfigurez în bătaie, dar nu-l găsesc.
Dumnezeu, când a făcut salariul, a zis așa: "Iar salariul acesta se duce acasă, la familie și la copii". Cu toate astea, bărbatul îl duce mereu, din greșeală, la cârciumă. Dacă veți vedea o ea, îmbrăcată-n Cat Woman, că-i aruncă lui (care zburdă în patru labe în jurul ei, cu limba scoasă) portofelul cât colo, după care îi dă un pantof cu toc după cap și-un bici la cur și-i strigă "Apporte!", să nu vă gândiți la cine știe ce preludiu pervers. E doar o amărâtă de nevastă disperată, care încearcă să-și învețe bărbatul să aducă leafa acasă.
Publicat în Cațavencii, nr. 22 (100), 2013
1-0 pentru Simona. Indiscutabil. Este o descriere perfecta, este barbatul urban etern, este… ce sa mai, este (ca) sotul meu! 🙂