The Wall
Cît de naivi sîntem cînd ne bucurăm ca niște copii la cuvintele ei:
– Povestește-mi mai multe despre tine, zi-mi tot, vreau să știu tot despre tine!…
Aaa, ce drăguț… Ți se înnoadă inima stîngaci, cum își înnoadă un puști șireturile în grabă. Ești mișcat, ești impresionat, o interesează trecutul tău, vrea să știe tot despre tine, clar, te iubește foarte-foarte mult…
În acest timp – cît tu îți pui sufletul pe tavă, alături de cîteva pahare de lacrimi, și-l flambezi în fața ei –, ce credeți că face ea? Liste, frate, liste.
Mihnea, Claudiu, Bilă, Crăcană… toți prietenii tăi. Aa, deci cu ăla ai fost la curve, cu ăla stăteai la băut pînă dimineața, cu ălălalt ai fost la alte curve, și tot așa. Tocmai a început Programul “Rabla” pentru viața ta – tot ce ai trăit pînă s-o cunoști pe ea valorează maximum o mie de euro și trebuie dus la Remat.
– Hai, mai zi-mi cu Bilă, pare un tip simpatic…
Doar ce i-ai povestit cum tu cu Bilă v-ați bătut cu unii, apoi ați mers în Regie la niște gagici pentru ca spre dimineață să ajungeți – naiba știe cum, că nu v-ați mai amintit nimic! – la Poliție. Mamăăă, super-funny! Spui în continuare, fază după fază, totul. Povestești ca prostul mai departe, neștiind că fiecare cuvînt este o cărămidă pusă la zidul care te va despărți pentru totdeauna de Bilă.
Și după ce apare zidul ăsta în jurul tău, începe să-și arunce prieteni de-ai ei peste el. Hop, unul, hop, altul… mergi pe la zilele lor de naștere, ți-i laudă exagerat, de zici că ea i-a construit și-acum vrea să-i vîndă.
În timpul ăsta, undeva departe, Bilă e trist și se gîndește ce mare bulangiu ești că nu ai mai dat nici un semn. Și e bine că ești bulangiu, pentru că tocmai i s-a interzis și lui să se mai vadă cu tine.
Prietenul soției la nevoie se cunoaște
– Cum îl cheamă pe prietenul tău cel mai bun? – l-a întrebat soția lui Einstein pe Einstein, a doua zi după noaptea nunții.
– Am doi: Focă și Labă.
– Hmm… De unde li se trag poreclele astea… frumoase?
– Păi, Focă arată ca o focă, iar Labă… înțelegi tu… îi place să facă…
– Ah, am înțeles.
– Odată, l-a prins învățătoarea în timp ce și-o…
– STOP! Chiar nu vreau să aud continuarea. Înțeleg că sunteți prieteni din clasa I…
– De la grădiniță.
– Ce interesant! Și cu ce se ocupă Focă și La… Focă și celălalt prieten al tău? Sunt fizicieni amândoi?
– E, sunt fizicieni… Focă e șofer de TIR, iar Labă mai mult o freacă, muncește cu ziua pe ici, pe colo.
– Păi, și… nu te supăra, ce aveți voi în comun?
– Cum adică ce avem în comun? Sunt prietenii mei cei mai buni!!
– Și ce faceți când vă întâlniți?
– Moaa’, ne superdistrăm, facem tot felul de chestii geniale.
– De exemplu?
– De exemplu, concursuri: cine dă mai multe bășini, cine se pișă mai departe.
– De mâine nu te mai vezi cu ei.
– Poftim????
– Ai nevoie urgent de prieteni noi, care să nu aibă retard.
– Păi, și de unde să-i iau?
– Mâine îți fac cunoștință cu prietenii mei, Podolsky, Rosen și Schroedinger.
=) =) =) Egalitate! Mi-au placut ambele articole.
Simona n-a facut altceva decat sa-i dea dreptate lui Mihai. 🙂 Iar pe om il cheama Podolski, cu i la sfarsit dar putem sa-i zicem si Lukas. 😉 Asa ca sa nu-l mai imprietenim pe Einstein cu Rosen ca oricum se ocupau numai cu mizerii in loc sa constate cum formele trecatoarelor pe langa terasa la care beau ei bere (de 3 zile) il sfideaza pe Newton cu tot cu legea lui gravitationala. 🙂