Mihail Neamţu: „Simt nevoia să trag o mulţime de prieteni după mine“

Recită din Gyr. E obraznic. Noua ­Republică, nu-i aşa?

Reporter: Cui foloseşte să fiţi atît de nebun?
Mihail Neamţu: Mă întrebaţi asta pentru că am dat Gyr libertăţii de expresie? Dramul de nebunie pe care-l recunosc necesar ţine de curaj. Machiavelli spune că omul politic are nevoie de îmbinarea justă dintre curaj, virtute şi noroc. Fără puţină îndrăzneală, viaţa e plictisitoare şi conformismul ajunge să ne sufoce. Vă întreb ceva: eşti zănatic sau poate doar un om de bun-simţ ca să-i spui lui SOV că e doar un escroc? Eşti smintit sau doar rezonabil cînd spui Antenelor că Adrian Năstase nu s-a împuşcat decît fictiv? Şi ce e atît de extraordinar să vezi că Voiculescu e un strigoi al comunismului, demn de alungat cu usturoiul? Poate că decenţa a ajuns astăzi la rang de îndrăzneală. Altminteri, vă asigur că sînt un om ­deschis conversaţiei, capabil de prietenie şi solidar în echipă.
Rep.: Le-o tăiaţi tuturor, sînteţi rău cu oamenii politici.
M.N.: Mi se pare normal să repetăm obstinat cîteva adevăruri. Nu-mi dau seama la ce faceţi aluzie. Sondajele ne spun că toţi românii sînt foarte necruţători cu oamenii politici. Le-au promis cetăţenilor 300 de parlamentari dar, acum, ne pregătim să avem 500. Nu e aici o nesimţire crasă?
Rep.: Faceţi pe imaculatul.
M.N.: Nu cred în imaculata concepţie a lui Mihail Neamţu. Nici biologic, nici politic, nici metafizic. Cînd intru într-o biserică, mă copleşeşte sentimentul nevredniciei. Cînd intru pe porţile Parlamentului, simt nevoia să trag o mulţime de prieteni după mine.
Rep.: Există diferenţe între ­Neam­ţu şi Baconschi?
M.N.: Cred că deosebirea e una de zodii şi temperament, căci sub raport doctrinar avem convergenţe milimetrice. Domnul Teodor Baconschi a citit cu siguranţă mai multe cărţi şi a vizitat mai multe ţări decît mine. Domnul Baconschi are în spate o carieră de diplomat, fapt care-l recomandă oricînd pentru şefia Comisiei de Externe din Senat.
Rep.: Care-s diferenţele între Neamţu şi Macovei?
M.N.: În discursul anti-corupţie, solidaritate totală. În rădăcinile ardeleneşti, aceleaşi valori. Nu ştiu dacă vedem post­modernismul cu aceeaşi aprehensiune. Oricum, pentru Justiţie, doamna Macovei munceşte sisific la Bruxelles. La diferenţe: eu sînt ortodox guraliv iar doam­na Macovei o greco-catolică discretă. Eu sînt mai împrăştiat iar doamna Macovei mai concentrată şi mai îndărătnică.
Rep.: Poporul vă vede. Vă şi ascultă?
M.N.: Răspunsul cel mai bun îl voi da pe 10 decembrie. Deo­camdată încerc eu să-i ascult pe oameni prin pieţe, pe stradă, la biserică, prin parcuri, în crîşme. Pentru 2012 eu mi-am cam terminat partitura.

Publicat în Cațavencii, nr 45, 14-20 noiembrie 2012