Într-o ţară normală, un minister cu bugetul pe butuci nu-şi permite lucruri ieftine. Chiar dacă e vorba de servicii de consultanţă, menite să transforme activitatea de accesare a unor fonduri europene într-una mai performantă.
Într-o ţară normală, un minister cu bugetul pe butuci nu-şi permite lucruri ieftine. Chiar dacă e vorba de servicii de consultanţă, menite să transforme activitatea de accesare a unor fonduri europene într-una mai performantă. Spre exemplu, Ministerul Economiei a scos la mezat, cu ceva vreme în urmă, nişte servicii de „asistenţă tehnică pentru AM POS CCE, pentru evaluarea axelor prioritare ale POS CCE“. Adică, pentru că angajaţii din minister sînt praf, pulbere fină, ministerul are de gînd să angajeze nişte consultanţi care să-i înveţe cum să nu mai rămînă repetenţi şi la anul, la capitolul absorbţie de fonduri.
Pentru aşa o chestie s-au solicitat mai multe oferte de la diferiţi posibili consultanţi. Printre oferte s-a regăsit şi una depusă de către Academia de Ştiinţe Economice, împreună cu alte două firme de consultanţă. Ei bine, după analize serioase, cei de la minister au decis, în data de 18 iulie, că oferta celor de la ASE nu poate fi acceptată, pe motiv că „oferta are un preţ neobişnuit de scăzut pentru ceea ce urmează a fi furnizat/executat astfel încît nu se poate asigura îndeplinirea contractului la parametrii calitativi şi cantitativi solicitaţi prin caietul de sarcini“. În plus, mai zic cei de la minister, ASE ar fi depus o ofertă în care nu a specificat cu exactitate personalul administrativ implicat în proiect şi nici cheltuielile exacte cu cantitatea de materiale consumabile. Toate acestea în condiţiile în care cel puţin o altă ofertă, venită de la o societate comercială, are un preţ similar cu cel ofertat de ASE. Adică mic. Se pare însă că Ministerul Economiei e o instituţie prea săracă pentru a-şi permite consultanţă ieftină, mai ales din partea unei instituţii precum Academia de Ştiinţe Economice.
