Băi, nu-i ușoară viața de bugetar. Să ai tu atîta bugetul la dispoziție – să luăm cazul Primăriei Alba Iulia, de exemplu – și să trebuiască să-l cheltuiești pe fel și fel de chestii, dar nu pe tine… Păi ce, mă, de-asta am murit noi la revoluție, să facem să le fie bine altora și nouă nu? Că, fiți atenți, în toată nebunia cu salariile bugetarilor – ca să dea bine la lume înainte de alegeri – nu s-a băgat mîna chiar la crescut salarii. Numai că băieții și fetele din instituție s-au sindicalizat, gen, au făcut echipă și s-au dus în instanță. Gen, ca acasă, cînd pe copil nu-l lasă mă-sa ceva, dar merge la tac-su, care zice da. Și, bineînțeles, și-au cîștigat lovelele în instanță. Numai că, așa cum zice la lege și e normal, banii ăia urmau să fie plătiți în tranșe. Că, mna, dacă nu e la buget, nu e la buget.
Numai că, ce să vezi surpriză, după ce tot anul trecut, de la primar plecat la Bruxelles și pînă la viceprimar rămas să primească în locul lui Mircea Hava, au plîns că nu-s bani, că a tăiat Guvernul, că n-a trimis ce a promis, că vai, și greu, și rău, anul ăsta – fix în primele zile ale anului – s-au pus pe recalculat și, mănenemă, le-a dat cu virgulă. Adică unde pînă mai ieri nu erau bani, deodată au găsit că, hopa, le-a rămas un excedent de vreo două milioane de euro. Pam-pam! Să fie primit. Și, dacă tot au venit așa, pe nepusă masă, din cer, cum s-ar zice, ce credeți că au să facă cu ei? Păi, normal, au să-i investească în infrastructură, în curățenia orașului, în servicii de colectare a deșeurilor, în parcări și ce mai trebuie. Pe dracu’! Au să-și dea banii, ei lor, banii ăia cîștigați în instanță, toți odată. Să fie bine și bucurie, și pace în lume.
