Anul trecut, pentru o scurtă perioadă de vreme, Guvernul Orban a fost lovit de olecuță de transparență. Se întâmpla la începutul pandemiei, iar ideea de la nivelul Guvernului și al Președinției era că ei gestionează foarte bine lucrurile într-o situație extrem de dificilă. Adică asta încercau să comunice, repetând această mantră de câte ori aveau ocazia. Cu cât era situația mai rea, cu atât sperau ei să iasă mai bine în ochii alegătorilor. De aceea, tot ce ținea de mersul economiei era comunicat, la început, cu precizie și onestitate. De exemplu, o vreme a fost comunicat constant numărul contractelor de muncă suspendate sau încetate de la începerea pandemiei și de la intrarea în vigoare a stării de urgență.
Dar lucrurile deveneau din ce în ce mai apocaliptice, imaginea reală a economiei românești era din ce în ce mai sumbră.
Pe 28 mai 2020 se ajunsese la 595.762 de contracte de muncă suspendate și la 429.585 de contracte de muncă încetate. Adică la acea dată erau 595.762 de oameni aflați în șomaj tehnic și apăruseră 429.585 de șomeri cu normă întreagă. Situația era chiar îngrijorătoare, iar miracolul gestionării pandemiei de către Guvernul Orban și de către președinte începea să se dovedească mai degrabă o perdea de fum. Așa că, brusc, Guvernul a încetat să mai furnizeze datele reale legate de șomaj. 28 mai a fost ultima dată când Ministerul Muncii a mai comunicat aceste date ale șomajului produs de pandemie.
Pentru că apăreau din ce în ce mai multe semne că economia gâfâie spre horcăie, premierul răspundea de fiecare dată când era întrebat despre șomaj că stăm mai bine decât în 2019, că numărul contractelor de muncă a crescut. Și nimeni nu putea să-l contrazică, pentru că datele reale fuseseră puse sub cheie și nimeni nu mai voia să le scoată de acolo.
Iar manipularea datelor legate de numărul șomerilor și furnizarea de informații mincinoase a continuat și sub Guvernul Cîțu.
Astfel, în datele trimise de România la Eurostat în mai 2021, Guvernul României a început să se încurce în propriile minciuni.
Conform Eurostat, care folosește doar datele furnizate de către guvernele țărilor membre UE sau date furnizate oficial de către alte state, în aprilie 2020 rata șomajului din România era de 5,3%, iar numărul șomerilor era de 474.000. În ianuarie-martie 2021, rata șomajului este de 5,9%, 5,9% și 5,8%, iar numărul șomerilor este de 490.000, 489.000 și 485.000. În aprilie 2021, șomajul scade la 5,7%. Surpriza apare când ne uităm la numărul șomerilor. Care este, în aprilie 2021, de 474.000, exact cât era și în aprilie 2020. Doar că în 2020, la același număr de șomeri, rata șomajului era de 5,3%, față de 5,7% în aprilie 2021. Ori populația activă a României a scăzut cu 630.000 de persoane între aprilie 2020 și aprilie 2021, ori, mai degrabă, a crescut tupeul guvernanților, care nu mai au nici o jenă să mintă.
Că e vorba de cea de a doua variantă ne-o spun alte date trimise de Guvernul României la Eurostat. Conform acelor date, șomajul în rândul celor sub 25 de ani era, în aprilie 2020, de 17%, iar în ianuarie 2021 era de 16%. Problema e că 17% era egal cu 16%, reprezentând 100.000 de persoane. Aici crescuse populația activă sub 25 de ani, iată.
Dar în timp ce, în exterior, România comunică niște cifre, astfel încât Eurostat spune că rata șomajului în România a fost, între ianuarie și aprilie 2021, de 5,9%, 5,9%, 5,8% și 5,7%, pe plan intern ministerul condus de Raluca Turcan comunică date mult mai mici. Așa se face că, pentru uz intern, rata șomajului a fost de 3,34% în ianuarie și a ajuns la 3,16% în aprilie. Când Eurostat contabiliza, bazându-se pe informațiile de la guvernul nostru, 474.000 de șomeri, pe plan intern guvernul comunica doar 276.298 de șomeri.
Că doamna Turcan nu știe nici măcar să numere s-a constatat cu diverse ocazii. Dar, totuși, nici chiar în halul ăsta, să ajungă la diferențe de aproape 200.000 de oameni.
Interesanta jongleria cu numere, de urmarit.
Altfel nu guvernele trimit date la Eurostat ci institutele nationale de statistica care in principiu au un statut autonom si ar trebui sa fie impartiale.
Ma rog, nu peste tot este valabil, vedeti si criza din Grecia care s-a maturat pe declaratii umflate de PIB timp de ani de zile. Din pacate politicienii fura si la cifre, nu-si dau seama ca si aici vine momentul scadentei.