Mizerabilul

La campionatul mondial de fotbal se întâmplă lucruri cu mult mai importante decât fotbalul, care ne anunță viitorul: va fi tot mai rău.

Campionatul mondial de fotbal masculin își făcea treaba lui de campionat mondial de fotbal. Se ranforsa spiritul tribal din Qatar până în Capul Verde, se regrupau energiile naționale, dădea din coadă secolul XX, era frumos. În plus, jocul popular era pe picioare bune, de la Kane la Bellingham, de la bătrânul Messi la și mai bătrânul Cristiano Ronaldo, de la Yamal la Mbappé și Dembélé. Chiar era un campionat drăguț, cu fiestele sale mexicane, prețurile obscene la bilete și efortul lui D. Rice de la englezi, supranumit pe bună dreptate „Calul”. Și a trebuit să intre în scenă plăvanul portocaliu, fiindcă nici nu se putea altfel.

Micuțul violator de legi internaționale, tratate și nu numai, a umplut de maro și Cupa Mondială, cum face efectiv cu tot ce atinge. Un rege Midas maroniu, senil, cu meșă oranj, Trump l-a pus pe slugoiul Infantino să revoce o eliminare, un cartonaș roșu, fapt fără precedent în istoria jocului. Iar paiața de antrenor Pochettino a ratat șansa de a avea coloană vertebrală, a marșat și l-a introdus pe nulul Balogun, inculpatul. Din fericire, mai departe l-au luat toți dracii roșii pe portocaliul maroniu și Statele Unite ale Americii au fost expediate la ele acasă, să joace baseball și fotbal american cu cașchetă, cum frumos ar rezuma și Tata Puiu Iordănescu, de pe alt „fus oral”. I-a bătut Belgia ca pe covoare. Josnicul Infantino l-a făcut până și pe un corupt obscen ca Blatter, ajuns la nouăzeci de ani, să aibă o reacție de bun-simț. Penibilul a atins, deci, o nouă culme.

Nu vă temeți: în curând va face portocaliul maroniu una și mai nefăcută, nu poate să rămână acest Bonnie Blue orange altfel decât în gura gloatei. Mizerabilul acesta de Trump și-a dat în petic în văzul lumii și, dacă alte subiecte (mai toate) depășeau mințile fragile, asta cu bășica rotundă a fost prea de tot până și pentru Mirel de la Mizil. Cum adică, bă?! Uite așa. La două sute cincizeci de ani de la independență, Statele Unite ale Americii sunt astăzi, simbolic, locul cel mai detestat de pe fața pământului. Ceea ce e o performanță când ai în Federația Rusă un monstru agresor și mai sunt și alte state teroriste pe planetă. Dar nimeni n-a reușit să atragă mai multă scârbă populară decât această creatură abjectă, linsă în modul cel mai vulgar de președintele Nicușor Dan. Care, în sfârșit, își merită supranumele pe care sunt fericit să i-l dau: Nicușor Danpulea. Omul care nu e în stare să meargă pe un covor roșu, dar se crede șeful sistemului, zboară pe deasupra regulilor, ca tătucul său portocaliu, care are alt tătuc, la Kremlin. Ce frumoasă e, deci, viața la noi pe pământ, unde n-ar veni mai repede un asteroid…