1949 – Se naște Mircea Diaconu. Ursitoarele i-au prezis că într-o zi o să fie foarte convingător atunci când o să le spună oamenilor chestii în care nu crede și pe care le-a învățat pe de rost. În plus, o să devină și un actor destul de OK.
1955 – Mereu, când părinții îl duceau la culcare și întindeau mâna ca să-l învelească mai bine, Mircea Diaconu le atrăgea atenția: „Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește nimic”.
1958 – Scrie o compunere despre cum și-a petrecut vacanța de vară personajul lui din filmul Buletin de București.
1960 – E ascultat la matematică. Joacă rolul unui elev care și-a învățat perfect lecția, dar profesorul nu-i apreciază prestația și-l trimite la loc cu nota 6.
1976 – Joacă rolul lui Hamlet. În spectacolul ăsta, Hamlet e un băiat bun și idealist, dar cam fraier, care acceptă să se căsătorească de formă cu o tânără care-și dorea foarte mult să aibă buletin de Helsingør.
1985 – Se gândește serios să intre în politică. Își propune să fie dictatorul de treabă, idealist și cam fraier, de care ceilalți dictatori profită și care se însoară până la urmă cu o femeie care vrea să aibă și ea buletin de dictator.
1995 – Visează să joace rolul robotului în noul film din seria Terminator. De data asta, va fi un robot cam fraier și ușor idealist, trimis în trecut ca să se căsătorească de conveniență cu o femeie care-și dorește foarte mult să aibă buletin de viitor.
