50 Cent a apărut în muzica hip-hop într-o perioadă cînd se cînta despre jantele SUV-ului sau conturile bancare. Iar puştiului-minune, care la 12 ani era dealer de droguri prin Queens, iar în 2000 supravieţuise după ce fusese împuşcat de nouă ori, această lume i-a picat la fel de bine precum porumbul pe grătar. „In Da Club“ şi toată lumea l-a urmat. Eu am început să-i apreciez flow-ul lui Fifty abia după „Ayo Technology“.
Recunosc, şi „Many Men“ a fost deasă în playlist-urile mele. De fapt, asta explică intermitenţa carierei lui Curtis James Jackson (al Treilea!) – piese ultra-comerciale versus mixtape-uri. De aceea vă recomand al zecelea mixtape*, care înseamnă, în primul rind, o reflexie a istoriei sale (Moartea este, totuşi, SRL-ul genului), dar pune pe masă şi armele noi şi cool ale rapper-ului: vocea guturală, rimele ironice şi producţia muzicală tot mai bine pusă la punct. Speranţa de viaţă, însă, a rămas cam aceeaşi.
* 50 Cent, The Big 10, decembrie 2011.
Gen din aceiaşi categorie
1. The Roots – Undun. „Panterele Negre“ ale muzicii hip-hop rămîn la fel de concise ca-n prima zi şi exacte în execuţie. Puterea MC-ului care spune o poveste, despre asta e vorba.
2. Snoop Dogg & Wiz Khalifa – Mac and Devin Go to High School (Original Motion Picture Soundtrack) Muzică de vară, distractivă, la care nu merită să te gîndeşti prea mult. Doar să o laşi să ardă ca un joint sau ca un grătar în spatele blocului.
3. Drake – Take Care. Rapper-ul 3D, rupt din paginile revistelor GQ sau Esquire, pare că face faţă succesului pe care-l are. Ba chiar a livrat unul dintre cele mai bune albume ale genului din ultimii ani.
