Cine și-a imaginat că, în guvernul remaniat, locul lui Andrușcă va fi luat de un profesor universitar și-a pierdut vremea. Încet-încet, promisiunile de îmbunătățire intelectuală și profesională a cabinetului Dăncilă au dat înapoi. Lupta dintre competență și loialitate e cîștigată de vechile metehne ale partidului: lăcomia, slugărnicia și despotismul județean. Firește că oamenii cu pregătire demnă de un ministru sînt aproape de negăsit în PSD, dar există, în prelungirea spirituală a partidului, în zona ideologiei de stînga și a trecutului ei agitat la guvernare, o expertiză politică ce merită a fi luată în calcul.
O păsărică din apropierea factorilor de decizie ne-a spus că discuția despre relațiile și priceperea lui Geoană la Externe n-a depășit, însă, controversele legate de caracterul lui dubios și de carierismul lui egoist. Tot ea ne-a ciripit că Titus Corlățean, un băiat cu freza diplomatică aranjată decent, cu experiență și cunoștințe, e ținut la distanță fiindcă a fost omul lui Ponta. La fel Robert Cazanciuc, un fost ministru cu CV rezonabil, vorbitor mai bun decît media șterșilor din guvern, e ținut la distanță de executiv pe suspiciunea unei vechi colaborări cu Kövesi și cu statul paralel. Păsărica noastră ne-a ciripit în continuare că nici o clipă căutările noilor miniștri nu s-au desfășurat în ariile de frontieră a partidului, în zona dintre politică și profesie civilă, ci totul a băltit în curțile baronilor din teritoriu, așa încît controlul mediocrității să fie asigurat fără emoții. Limbile străine au fost uitate cîtă vreme, la UE, „e mai demn să vorbești în limba ta”. Capacitatea miniștrilor de a înțelege conținutul și spiritul președinției rotative a fost și ea lăsată baltă, preferîndu-se criterii ca „ține cu partidul”, „nu e cu puciștii”, „are boală pe Neacșu”, „înțelege cum merge treaba”.
Mai există un aspect, cunoscut doar de cei care s-au izbit de el, ne zice păsărica. Și anume, „independentismul”. Adică boala care îl lovește peste urechi pe cel numit în funcție, așa încît el nu mai aude ce i se transmite de la centru. Miniștrii insuficient controlați au tendința să uite cine i-a numit și să nu mai execute planul la zi așa cum au jurat s-o facă. Fenomenul a fost vizibil la premierii Sorin Grindeanu și Mihai Tudose, la diverși miniștri, secretari de stat și chiar parlamentari, care, atunci cînd lucrurile au luat o anume întorsătură, au surzit cu totul și au acționat sfidînd angajamentul inițial. Această față a problemei îi irită pe pesediști și îi împinge către o poziție universal conservatoare, chiar dacă, la începutul discuției, acceptă că trebuie luată în calcul și competența.
Sigur, în exemplele utilizate pînă acum – Grindeanu și Tudose –, cuvîntul „competență” nu a avut nimic de suferit.
1.738 de vizualizări
