Nașterea rahatului în administrația de stat

Tarom are un director nou din februarie, pe Eugen Davidoiu. Băiat bun, a lucrat la Electrica Serv și la Societatea Națională a lignitului Oltenia. E inginer și a făcut și ceva studii la Institutul Diplomatic Român. Deci pare de-al statului, băiat care manevrează sume mari la stat. A cum, Davidoiu și-a dat demisia, după ce spusese că nu-și dă demisia. Deasupra sa e un scandal mai mare, cel dintre premierul Tudose și ministrul Transporturilor, Cuc. Dar să rămânem la Davidoiu care, înainte de a pleca, și-a zis: „Bă, da’ cum să plec eu așa, fără să spun ce simt, ce am pe suflet?“… Și așa a și făcut, a spus omul ce avea pe suflet. Avea asta: „Sunt servicii de informații care ar trebui să știe ce companii externe doresc ca Tarom să dispară, să ne uităm cine sunt cei din spatele companiilor private care operează în România, de ce activele companiei sunt tentante…“. Încă unul care știe multe. Omul spune că în șase luni a dus Tarom pe profit operațional, dar o dă pe asta cu Serviciile. Îmi amintesc că, acum două luni de zile, împreună cu Dragnea și cu Tăriceanu, au așteptat pe pistă un Boeing nou. Stăteau toți cu mâna streașină la ochi și se uitau în văzduh. A trecut mai întâi Rogozin, le-a arătat „Muie“, după care a venit și avionul nostru cel nou. Frumos, s-au uitat oficialii prin el, l-au lovit cu piciorul în roată să vadă dacă e totul OK și, probabil, au hotărât să-l treacă pe GPl. Ce nu înțeleg: de ce a trebuit schimbat omul ăsta? De ce alt management? Când a început să fie „rău“ din moment ce era foarte rău, iar omul zice că acum e mai puțin rău? Ce zice Davidoiu despre Servicii? De ce nu are SRI o poziție? Și, mai pe scurt, cum se naște un astfel de rahat?