Nu departe de Cheile Rîșnoavei din excursia de data trecută, la o aruncătură de bolovan de Cetatea Rîșnovului, pe partea dreaptă a drumului către Poiana Brașov, trăiește o peșteră foarte tînără, născută prin 1949, cînd apa acumulată în interior a spart peretele în care se află acum intrarea și… "Sinemagugu… Fundata!", cum ar spune oamenii cavernelor din reclama la pesmeți. De ceva timp, a fost rebranduită Valea Cetății, pentru ca, cel mai probabil, lumea să n-o confunde cu comuna omonimă și s-o caute pe-acolo. Marele ei avantaj este că e ușor accesibilă – cam la 10-15 minute de urcat la pas, prin pădure, poteca cu trepte și balustradă sau drumul recent pietruit; poate de aceea a și fost montată o barieră în capătul parcării de la șosea, astfel ca melteanului să nu-i vină cumva ideea să intre cu mașina pînă lîngă stalagmite, ca la drive-in. Acum vreo patru ani, o firmă locală (care, printre altele, administrează o pensiune, niște terenuri de tenis și un patinoar la poalele colinei Cetății) a mirosit oportunitatea de a mulge snobul de Poiană care mișună prin zonă, oferindu-i un alt loc cool (9-12° C) pentru selfie-uri de FB: a concesionat peștera, a băgat niște bani în amenajarea ei cu rampe, pasarele, bare de protecție, sistem de iluminat cu LED-uri și chiar o mică scenă pentru concerte și, din decembrie 2010, vinde fise pentru turnichetele de la intrare.
Iată un investitor în turism care și-a găsit inteligent nișa, bravo lui, veți spune, și nu vă contrazic. Problema e că, în week-end, la Fundata se face speoturism de masă, cu turma, contra cronometru. Dacă ai ghinionul să fii printre ultimii vizitatori ai grupului (și o să-l ai, pentru că bunul-simț te reține să te înghesui cu cei ce vor să fie primii, ca la moaște), o să rămîi blocat în ultima parte a galeriei care duce în Sala Mare – mare, mică, e singura încăpere vizitabilă – și o să auzi doar parțial, cînd ajung ecourile și nu vorbesc vecinii între ei, explicațiile ghidului. Și, dacă ai clipit, ai pierdut: vizita flash se încheie rapid, pentru că alți clienți așteaptă nerăbdători afară să le fie scuturate portofelele.
Pentru cele 15 minute de circuit, format din cîteva zeci de metri de tunel, dus-întors, și un ocol al sălii cu formațiuni calcitice, tariful de vizitare (15 lei/adult, 10 lei/copil) e, vorba englezului, un rip-off. Poate că couch potato-ul care n-a văzut stalactite și infiltrații decît în baie, cînd l-au inundat ăia de deasupra, va rămîne profund impresionat, dar pentru noi, ăștia care am mai bătut munții cu piciorul și am avut ocazia să intrăm prin grote fără turnichete, Fundata e o peșteră ca oricare alta. Recomandarea emisiunii pentru cei ce insistă să o vadă: viziteaz-o în extrasezon, cînd sînt șanse mari să dai de un grup mai mic și de un ghid mai puțin grăbit.
P.S. A, și dacă tot ești aici, nu rata tiroliana de la gura peșterii. Cei 30 de metri survolați în zece secunde te mai costă 10 lei, dar măcar știi că te-ai distrat, în timp record, de toți banii.
