Bolojan continuă să aibă atitudinea de țărănuș venit la București să-și ajute băiatul să renoveze casa. Nu lasă deloc impresia că e cu adevărat președintele PNL sau că asta vrea, e cu geamantanul la ușă. Ciucă, la început, era și el măcinat de acest provizorat – îi plăcea la PNL, îi plăcea în Parlament, dar i se înecau cuvintele în gâtlej atunci când trebuia să iasă în față, să își asume, că compună un personaj cu sens, dincolo de eroul rotofei.
Așa îmi pare azi Bolojan, când ar trebui să ia acțiuni pe cont propriu, să schimbe imaginea PNL din pudelul de companie al PSD. Cel mai firesc ar fi fost ca Bolojan să candideze, dar e limpede că-i e frică de acest scenariu, nu cumva să dea cu dinții de bordură stricându-și nu doar zâmbetul, ci și aura de mare învingător la Cupa Satelor pe care și-a creat-o în provincie.
Cert este că, după Ciucă, PNL continuă să băltească, să zacă, să își petreacă zilele în izmene prin casă, cu berea în mână încă de la ora prânzului.
In imagine, Bolojan se apleaca mai jos ca Ciuca.O fi mai mic in grad ? 🙂
Singura salvare pnl – sică mandolina doar el o poate lua pe arătură mai dihai ca cg. Asta- i la mintea găini lu’ cristoiu ,înainte de a făta pui vii.