Nea Țiriac, acest târâie-înțelepciune

Ion Țiriac e prea bătrân ca să-l contrazică vreun jurnalist.

Țiriac e atât de bogat că tot ce contează este să vrea să vorbească cu tine. Nimeni nu-i răspunde. Combinația de bogăție și bătrânețe îi face pe mulți să nu poată să-i zică-n față că e prost sau că mănâncă, de foarte multe ori, un imens rahat.

E și ceva profund venerabil în acest Țiriac, pare că s-a născut cărunt, cu ochelari și puțin adus de spate. L-a tras doctorul de pișcoturile alea grizonante de la bot. Mă rog, detalii.

De data asta, rahatul halit de fostul aproape tenismen e de un teribil umor negru: cel mai bogat bătrân al neamului e scandalizat că ceilalți bătrâni ai neamului, cei săraci și foarte mulți, vor avea o creștere a pensiei de 14%.

Și moșul putred de bogat aruncă un jet de vehemență în jur: De unde bani? De unde bani?, întreabă el.

Jurnalistul nu îi răspunde de unde, de ce, cum și ce au însemnat cei 30 de ani de tranziție spre moarte pentru pensionarii din România, cât e pensia minimă, câți pensionari au pensie sub 1.000 de lei și multe altele. Jurnalistul nu-i aplică nici măcar un sincer: „Du-te în rahat de cretin!“.

Țiriac spune ce cred mulți. Mulți din politică, nu mai vorbesc despre cei mai mulți care, fiindcă sunt„privați“, consideră pensiile și ajutoarele sociale ca fiind mită, milă, cerșetorie.

Toți acești băieți nu întreabă niciodată „De unde?“atunci când se dau subvenții, atunci când se scutesc companii de datorii, atunci când se fac legi cu dedicație, atunci când se fac concesionări pe sute de ani. Nu. Dar, invariabil, întreabă de fiecare dată„De unde?“ atunci când cei mai umiliți români din ultimii 30 de ani primesc o mărire.

Imaginați-vă pensionarii din Drumul Taberei căcându-se pe mașinile de lux ale vânătorului.

„De unde atâta rahat?“, se va întreba el, poate mirat.

De la parizer, miliardare, de la parizer.