Mihail Neamțu a luat-o pe calea fără întoarcere a celor care atârnă. El are în privire ceva din panica celor care se urcă în autobuz și văd cum se ocupă toate locurile chiar în fața lor. A devenit un traseist politic, rotunjindu-și însă destinul de tânără speranță falimentară. Atârnă la Băsescu în PMP, e un crac agățat de lista candidaților la Cameră. Ce straniu destin: mai ieri era un tânăr plin de idealuri cu care doamna Monica se bucura în baie, iar acum visează la Cameră.
Ca orice atârnache, Mihail Neamțu se umple de valori imediat, se golește, e un recipient, scrie cărți pe subiectele zile vânând niște bănuți și-o găletușă de glorie cu care să treacă iarna. Omul a făcut un interviu cu Gigi Becali – doi mari ortodocși, doi mari apărători ai tradiției, dintre care unul plin de bani, iar altul plin de dorința de a avea și el.
Acum, la PMP, ca să își promoveze candidatura, a făcut niște clipuri pe net în care vorbește cu accent bănățean. Pentru că e pe liste la Timiș. Dar mai ales pentru că asta îi dictează sufletul de atârnache: îi lingușitor, cum se zice prin părțile celea.
Îi fain că Neamțu vorbește în aceste clipuri ca și cum cineva ar sta de vorbă cu el. Însă nu, omul se înregistrează vorbind despre Banat, despre valori, despre lucrul bine făcut, despre tot soiul de ficțiuni și prostii, însă e singur. Dar punerea în scenă este de parcă tocmai dă interviu pentru un documentar pus la cale de Discovery. Nu, pentru că Discovery nu abordează încă drama cărătorilor de genți cu aere de savanți în teologie.
E un scandalagiu agresiv care l-ar fi meritat o tură la TV pe Vadim Tudor (1949-2015).
neamtzu e un fel de cumpanashu.