Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Nemernicia insistentă

Zoom Nemernicia insistentă

Cu multe luni în urmă, înainte de începerea campaniei electorale pentru prezidențiale, un ferchezuit prezentator TV, ce emitea din când în când pretenția că ar fi jurnalist, a anunțat singur-singurel că a fost, o lungă perioadă, ofițer acoperit al unui serviciu de informații din România. Dacă pretenția că ar fi jurnalist era una fără acoperire în realitate, dezvăluirea publicată pe propriul său blog venea la pachet cu oareșce documente (livret militar și chitanțe), a căror autenticitate n-a fost, până acum, credibil contestată.

Ei bine, în momentul în care, apăsat de remușcări, Robert Turcescu și-a mărturisit impostura, a mai avut grijă să apară oarecum teatral într-o emisiune găzduită de postul pentru care lucra în timpul liber și să spună că nu va mai face vreodată presă decât dacă publicul îl va accepta, îl va ierta, îl va înțelege. După doar două luni, pocăitul Robert Turcescu apărea din nou la televizor. Întâi mai subțire, ca invitat, apoi direct ca realizator al unui nou talk-show. Publicul nu-l ceruse înapoi, nu-l iertase și nici nu-l înțelesese, dar el revenise, pentru că era convins că are ceva de spus. Și, mai ales, pentru că era campanie electorală și simțea că, fără el, ar fi putut câștiga un candidat dăunător țării. Are o foarte mică importanță faptul că aparițiile TV ale ofițerului acoperit se petrec, de atunci încoace, pe un canal ca și inexistent. Important este că el apare, se manifestă și continuă să se comporte ca și cum oamenii ar trebui să-l urmărească, să-i soarbă spusele și să-l urmeze în lupta cu mogulii cei răi și necruțători, cu marii corupți din celelalte servicii, cu dușmanii lui și ai angajatorilor lui. Dincolo de emisiunile la care, de nevoie, se uită doar cameramanul care jonglează seară de seară între trei camere, Acoperilă postează frecvent pe blog documente “în exclusivitate”, scrie pe Facebook și filosofează prin emisiunile altora ca el. Mai mult, o ține gaia-mațu că-și va face o televiziune online, finanțată doar de către privitori, prin donații.

Într-un raport al Ambasadei SUA despre respectarea drepturilor omului în România, publicat recent, nu se vorbea, la capitolul libertatea presei, absolut deloc despre invazia acoperiților în presa românească, deși autodevoalarea lui Turcescu se petrecuse sub ochii lor, la timp pentru a fi cuprinsă în raportul cu pricina. Nu se vorbea nici despre declarațiile lui Maior, care recunoștea că există suficienți ofițeri acoperiți în presa românească, așa cum există și în presa altor țări așa-zis civilizate. Iar dacă Ambasadei SUA nu i se pare o gravă încălcare a libertății presei faptul că instituțiile media din România sunt infestate cu securiști, ce sentiment de rușine, fie ea și mimată, l-ar mai putea reține pe Robert Turcescu?

După episodul în care se autoacuza de trădarea publicului, a celor care l-au angajat pe post de moderator TV sau radio și de trădarea principiilor de bază ale meseriei pe care pretindea că o practică, Robert Turcescu ar fi trebuit să se retragă definitiv din viața publică. Poate nu chiar definitiv, poate pentru câțiva ani. Vreo zece. După care ar fi putut reveni, dar în nici un caz tot în presă, încercând să pară în continuare un nepătat neînfricat care spune adevărul și numai adevărul. N-a făcut-o și nici nu dă semne că ar vrea să o facă sau că ar înțelege de ce prezența lui printre noi e un semn de nemernicie insistentă, împinsă la extrem. Robert Turcescu nu poate și nici n-ar trebui să i se permită să se joace din nou de-a purul plin de bune intenții. Chiar dacă mai are fani, chiar dacă mai există oameni care-i justifică nemernicia, Robert Turcescu nu poate aduce în sprijinul iertării sale faptul că a primit câteva sute de euro din donații. Sunt zeci, poate sute de mii de flegme pe care ăia de la PayPal pur și simplu nu au vrut să le accepte.

1 comentariu

  1. #1

    Ce posteaza papagalul asta pe FB e problema lui. Cercul informatiilor care te pot atinge il stabilesti singur. Sa fie sanatos el si fanii lui, acolo unde or fi ei. Pentru mine nu exista si ma simt foarte bine.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Cinci ani de singurătate

    12 noiembrie 2019

    “Politicienii sînt ca scutecele. Trebuie schimbați des și din același motiv.” Vechiul aforism, atribuit lui Mark Twain, n-are trecere la români. Președintele României se schimbă doar o dată la zece […]

  • Barna, puntea suspinelor

    12 noiembrie 2019

    USR, alături de PLUS, părea să se poată transforma într-un partid important. Nu atât de important încât să conducă, prea curând, singur, dar suficient de important încât să înceapă să […]

  • Cum am ratat eu scaunul cu patru picioare de la Cotroceni

    5 noiembrie 2019

    După ce ani de zile și-a înmuiat batistuţa de la piept într-o esență de patchouli extrasă din brînza neaoșă de burduf, naţionalistul de operetă Rareș Bogdan și-a imaginat că țara […]

  • Președintele pe care l-am pierdut

    5 noiembrie 2019

    Așa sînt mereu zilele dinainte: însorite și nepăsătoare. Nimic nu arată că ne confruntăm cu involuția speciei prezidențiale și cu abisul celor cinci ani care vin gata irosiți. Să ni-l […]

  • O șansă istorică

    5 noiembrie 2019

    A fost nevoie de 30 de ani pentru ca Ludovic Orban să primească și el o șansă reală în politica mare. Chiar dacă, de-a lungul vremii, șanse a mai avut, […]