„Întuneric era deasupra adâncului și Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor. Și a zis Dumnezeu: „Să fie lumină!”. Și așa a apărut iluminatul public, stâlpii și instalațiile de nocturnă. Lucrurile au evoluat, omul nu prea și am ajuns, iată-ne, în era în care divinitatea s-a cam plictisit să administreze cele pământești și a lăsat printre oameni nu preoți, ci… primari. Și primarii nu sunt tot timpul atenți, drept dovadă că mai uită ce a făcut Dumnezeu în primele zile de muncă și ce nu a făcut. Prin urmare, încearcă să le aducă lumina, cu forța, supușilor lor. Un astfel de punct de lucru al divinității este localitatea Dudeștii Vechi.
În Dudeștii Vechi noul e la modă. Nu drumurile, ca să nu fie prea mainstream, ci stadioanele. Trecem repede peste faptul că echipa din localitate joacă într-o ligă județeană și ajungem la investiții.
În mod logic, infrastructura sportivă era problema în Dudeștii Vechi. Nici pomeneală de cei 50 de kilometri de drum de pământ rămas de pe vremea ultimului meci al echipei finanțate de Împăratul Traian. Împăratul din Dudeștii Vechi a folosit același raționament, iar finanțarea a venit fără comentarii de la Guvern. Cu banii de la imperiu s-a cumpărat, în rate pe cinci ani, o bucată de nocturnă care nu e nici măcar una funcțională, căci nocturna încă nu a pornit. Dar are alte calități: a costat 120.000 de euro.
Și chiar dacă se îngrijește de infrastructura sportivă, drumul de acces spre stadion are tendința să nu existe. Chestie care se respectă în toată localitatea celor 4.000 de dudeșteni. Dudeștenii nu au totuși apă prin perete decât la inundații, trotuare sau canalizări. Dar vor avea sport la orele serii, imediat după ce se adapă vacile.
Ce-i mai frumos e că primarul înțelege dimensiunea absurdului în această situație: omul știe că nu de nocturnă era nevoie. Ci, la modul serios, spune că de vestiare și tribune nu dormeau consătenii lui. Ăsta da realism. Scump, dar pe de altă parte aducător de lumină.
