„N-am nici o pată în cariera mea publică“, se destăinuia generalul Oprea în urmă cu ceva mai bine de doi ani, în replică la ce scriam noi despre faptele de vitejie financiară ale fostului maior de intendenţă. După ce povestea primului milion al fostului ministru al Apărării a devenit subiect de presă, acesta a ţinut să informeze publicul, printre lacrimi de crocodilozaur, că nu a fost toată viaţa bugetar: „În februarie 1993 am trecut în rezervă, la cerere, şi pînă în 2001 am fost asociat în mai multe firme. Nu am fost niciodată administrator de firmă“. Şi cam atît despre aceste „cîteva firme“, ca şi cum simpla calitate de acţionar îţi garantează nişte milioane la a doua tinereţe. Sau, cine ştie, dacă ai trecut de la împărţeala izmenelor la procuratura militară şi mai apoi chiar la şefia Ministerului Apărării, poate că le garantează.
Pe generalul Oprea îl aşteaptă un nou proces
Problemele din trecutul curat cu care se laudă generalul par să-l urmărească şi la aproape două decenii distanţă. În urmă cu nici o săptămînă, pe data de 11 octombire, la Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost înregistrată o plîngere pe numele lui Gabriel Oprea, Sanda Oprea, Mărioara Oprea şi Ilie Şaiomovici. Plîngerea a primit numărul 12211, iar în data de 16 octombrie a fost trimisă Parchetului de pe lîngă Curtea de Apel Bucureşti, instituţie competentă în soluţionarea cauzei, urmînd ca un prim termen să aibă loc în luna noiembrie. Cei patru sînt acuzaţi de înşelăciune, conform art. 215, alin. 5 din Codul Penal, gestiune frauduloasă, fals intelectual, fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals, abuz în serviciu şi constituirea unui grup infracţional organizat. Conform plîngerii înregistrate la ÎCCJ, cei patru sînt acuzaţi pentru fapte ce s-ar fi produs începînd cu anul 1993 şi ar fi continuat pînă în prezent. Ceea ce este mai nasol pentru generalul Oprea în toată afacerea asta, în cazul în care pierde procesul în cauză, este acuzaţia de înşelăciune. Care acuzaţie, aşa cum e ea descrisă în Codul Penal la art. 215, alin. 5, sună aşa: „Înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi cu interzicerea unor drepturi“. Adică exact acele drepturi de a-şi continua mirobolanta carieră politică.
Facerea primului milion îl ajunge din urmă pe Oprea
Înainte să devină mare om de stat şi să-şi pună în CV mandate de deputat ori stele de general pe umeri, Gabriel Oprea era un simplu ofiţer de intendenţă. Ajuns în procuratura militară, i se deschid ochii spre orizonturi mai bănoase şi se apucă de afaceri. Imediat după revoluţie, se asociază cu un cetăţean suedez, Julian Rosengren pe numele său. Acesta din urmă era un tip fugit din ţară pe vremea lui Ceaşcă şi care, după multe aventuri prin State, se reîntoarce în ţară şi deschide mai multe firme, printre care şi RCS, societate prin care devine primul importator al produselor Macintosh. Pe lîngă aceasta, suedezul îşi mai face alte două firme în care se asociază cu Gabriel Oprea, Delta Design SA şi Romline Trading SA. Aceasta din urmă este înregistrată la Registrul Comerţului în data de 21 octombrie 1992, adică înainte cu un an ca Oprea să fie trecut în rezervă, la cerere. Doi ani mai tîrziu, din societate se retrag doi parteneri, iar Oprea este împuternicit ca administrator al societăţii. Între timp, suedezul fusese încarcerat, pe motive de evaziune, ceea ce i-a dat mînă liberă lui Oprea să radieze firma şi să facă dispărute bunurile ei. Adică nişte spaţii comerciale, imobile şi alte bunuri aflate în capitalul societăţii. Toate în timp ce suedezul îşi aştepta frumos, după gratii, expulzarea, singura de altfel decisă în România pentru o infracţiune de evaziune fiscală.
Întreaga poveste este însă ceva mai complicată
Adică şmenurile nu s-au rezumat la o simplă ciordeală de bunuri. Planurile româno-suedezului Rosengren, în asocierea cu Oprea, vizau nişte contracte cu statul, furnizarea de aparatură şi software pentru armată, ori alte asemenea chestiuni. Rosengren a fost însă un peşte prea mic pentru jocurile ce se făceau pe malul Dîmboviţei, aşa că a fost înghiţit şi scuipat direct peste graniţă. Acum însă, la 20 de ani distanţă, iată că afacerile mai vechi ies la lumină, iar daunele ce le sînt solicitate celor patru, printre care şi generalul Oprea, se ridică la suma de 1,8 milioane de euro. Însă despre toată afacerea, despre tunurile din trecut şi despre cum a ajuns Gabriel Oprea să aibă toate casele alea pe care le închiria în timp ce, din poziţia de parlamentar, încasa bani de chirie vă zicem mai multe data viitoare.
Publicat în Cațavencii, nr 42, 24-30 octombrie 2012
12 vizualizări
