Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

NONA RAPOTAN: „Să nu uităm ce poveste are Croația, ca țară. Asta ar trebui să le dea de gîndit celor din Federația Română de Fotbal”

Zoom NONA RAPOTAN: „Să nu uităm ce poveste are Croația, ca țară. Asta ar trebui să le dea de gîndit celor din Federația Română de Fotbal”

După ce am stat de vorbă cu ea de cîteva ori despre Campionatul Mondial de Fotbal și am văzut că se pricepe la fotbal, i-am propus un interviu. Asta și din pricină că, de ani de zile, nu văd femei cărora să li se ceară părerea despre asta, cu toate că avem și un campionat de fotbal feminin. Așadar, de astă dată i-am pus întrebări Nonei Rapotan nu despre ea ca scriitoare și ca persoană cunoscătoare a literaturii de pe net, ci despre fotbal.

Cristian Teodorescu: De unde te pricepi la fotbal?

Nona Rapotan: Nu sînt o cunoscătoare în adevăratul sens al cuvîntului. Nu sînt genul de fan care să meargă pe stadion și să facă galerie. Nu la fotbal, la alte sporturi da, se întîmplă să fiu și în tribună, făcînd galerie adevărată. Dar cînd mă uit la un meci îmi dau seama cine pierde cu mult înainte de sfîrșitul partidei, pentru că mă uit la poziționarea în teren și la construcția schemelor de atac. Mergeam în copilărie cu tata și cu frații mei (am o soră geamănă și un frate mai mic decît noi două) pe stadion și el ne mai arăta una sau alta dintre „șmecherii”. Dar mergeam cu el și la meciurile de handbal, și la cele de volei, ceea ce ne-a prins bine tuturor. Pe vremea aceea se înjura mult mai puțin în tribune, se mîncau semințe în cantități impresionante și se știa ce era fairplay-ul. Și încă ceva aici: am crescut avînd în biblioteca familiei inclusiv cărțile scrise de Ioan Chirilă și, cum n-am făcut parte dintre cei care-și cumpărau cărți la metru doar pentru a le arăta vecinilor la ce e bun un corp de mobilă, le-am și citit.

C.T.: Te așteptai să cîștige Franța în finala cu Croația?

N.R.: Eu am ținut cu Franța încă de prin sferturi. Dar apropo de cine ar fi trebuit să cîștige, să știți că la noi în familie cam toți ținem cu Brazilia, fratele meu a avut mult timp steagul acestei țări pe un perete din holul apartamentului. E una din echipele naționale pentru care cred că s-a inventat special fotbalul și nu pot să uit cum juca Pelé, un artizan și unul dintre cei pe care legenda nu i-a afectat prea mult în sens negativ. De la el ar trebui să învețe generațiile de astăzi de fotbaliști ce înseamnă să-ți ții capul pe umeri chiar și atunci cînd banul dictează performanța.

C.T.: De ce a pierdut Croația ultimul meci?

N.R.: Eu n-aș spune că l-a pierdut. Nu sînt chiar atît de categorică. Ci merg pe ideea că a fost o finală frumoasă, cu multe goluri, destul de echilibrată dacă ne uităm la statistici. E drept, cineva trebuia să cîștige. Dar croații n-au plecat acasă îngenuncheați, ba au mai și dat două goluri. Nu s-au lăsat dominați de renumele adversarei, dar s-a văzut lipsa de experiență și am impresia că nici ei nu s-au așteptat să ajungă pînă în finală. Condiția fizică și-a spus și ea cuvîntul (au obosit mai repede decît francezii). Apoi, să nu uităm ce poveste are Croația, ca țară. Asta ar trebui să le dea de gîndit celor din Federația Română de Fotbal. Dar nu prea cred că au ei în cap ideea modelului și a preluării acestuia; ai noștri se gîndesc cu obstinație la bani și cam atît.

C.T.: Ce meci ți-a plăcut mai mult din acest campionat mondial?

N.R.: N-am urmărit foarte multe, dar finala mică mi s-a părut un meci frumos. De altfel, cam tot ce-au jucat „dracii roșii” a fost frumos (mi-am adus aminte, cu ocazia acestui campionat mondial, că pe vremuri pînă și poreclele purtate de echipe erau pline de culoare: Portocala mecanică, Dracii roșii și cîte altele).

C.T.: I-ai fi dat lui Luka Modrici titlul de cel mai bun jucător al acestui campionat?

N.R.: De ce nu? Pînă la urmă, e un jucător bun, matur, care joacă la Real Madrid, unde competiția e la ea acasă și să nu uităm ce campionat puternic are Spania. Toate acestea s-au văzut pe terenul de joc. A știut să-și ducă echipa pînă în finală, i-a motivat și i-a adunat în jurul lui pe jucători, așa că prea puțin mai contează că nu a cîștigat finala. Nu meciul final te face cel mai bun jucător dintr-un campionat, să ne înțelegem.

C.T.: Dar portarului Belgiei, Courtois?

N.R.: Uite că se pare că va fi coleg cu Modrici la Real Madrid. Ceea ce nu-i tocmai rău. Haideți, că a fost bun, are fler și simte foarte bine jocul, așa că a putut fi pe fază cînd trebuia. Nu e puțin lucru să aperi cum a făcut-o el. Dar rămîn la părerea că Modrici a meritat pe deplin titlul.

C.T.: Care crezi că au fost marile erori de arbitraj, în ciuda verificărilor pe imagini, pe marginea terenului?

N.R.: Aici nu știu ce să zic. Încă nu-mi dau seama dacă chiar ajută verificarea asta de pe margine, am impresia că mai mult fragmentează jocul. Nu e ca la tenis, unde sînt doar doi jucători pe teren și chiar schimbă foare mult soarta unui meci cererea unui challenge la momentul potrivit; îi motivează pe jucători destul de mult, mai ales cînd au serviciul. Dar cînd vorbim de joc de echipă, pe un teren foarte mare ca dimensiune, unde viteza de acțiune este una așteptată de cei din tribună, cred că acest sistem de tip Hawk-Eye nu e prea binevenit. Dar s-ar putea să fiu eu depășită și să nu reușesc să apreciez corect valoarea acestei verificări suplimentare. Da, cîrcotașii îmi vor spune că, la ce erori de arbritraj au fost în fotbal, arbitrii cam merită o verificare de pe marginea terenului. Dar eu nu văd așa problema. Cred că în sporturile de echipă – și, în general, în toate sporturile – trebuie diminuată pe cît posibil intervenția tehnologiei. Prefer să cadă accentul pe efortul fizic și pe implicarea totală a jucătorului/jucătorilor. Despre erorile de arbitraj nu pot să spun care ar fi cele mai mari, pentru că nu am urmărit toate meciurile și nici nu stau să citesc pe forumuri comentarii.

C.T.: Apropo, ți-a plăcut cum a fluierat arbitrul finalei, argentinianul care a fost decretat de FIFA cel mai bun din acest turneu?

N.R.: Avînd în vedere că statistica spune că au fost 13 faulturi și de o parte, și de cealaltă a terenului, deci 26 în total, se pare că a avut ce fluiera. Să mai adăugăm faptul că au fost două cartonașe galbene pentru francezi și unul pentru croați, deci a fost atent să nu fragmenteze inutil jocul. Destul de inteligent arbitrajul lui – părerea mea –, a lăsat să curgă  jocul: uitați-vă cîte goluri am avut în finală.

C.T.: Cum ți s-a părut că Putin stătea sub umbrelă la festivitatea de premiere în timp ce președinții Franței și ai Croației erau plouați la propriu?

N.R.: Momentul respectiv o să rămînă una dintre imaginile anului 2018. Antologică faza, ce să spun! Putin era la el acasă, ar fi trebuit să fie o gazdă  bună, dar s-a văzut clar că pe el prea puțin îl interesa să o facă pe gazda, el avea probleme cu afirmarea și conservarea statutului de șef de stat. Și încă nu a oricărui stat, ci al Rusiei. Să fim serioși, de la Putin te poți aștepta la astfel de gesturi, ba chiar și la unele cu consecințe grave. Că nu era momentul să-și afirme superioritatea, asta e cu totul altă problemă. Dar să știți că imaginea respectivă spune multe din punctul de vedere al diplomației: Rusia este cu adevărat o mare putere la ora actuală, orice s-ar spune. Putin s-a văzut atunci alături de președinții altor două state, dintre care Franța nu e chiar orice stat, face parte din G8. Și vă aduceți aminte cît de greu a intrat Rusia în G8. Iar Putin are și memorie foarte bună, și nici nu iartă ușor, ba din contra, aș spune. A lăsa să cadă ploaia la propriu pe cei doi președinți, în timp ce tu ești bine-mersi sub umbrelă nu e doar o simplă scăpare de moment, ci e cu mult mai mult. Unde mai pui că Franța cîștiga un campionat mondial organizat la ruși acasă. Nu cred că i-a picat prea bine lui Putin faptul că trebuia să-l felicite pe Macron.

C.T.: Cînd se va califica din nou România la un campionat mondial?

N.R.: Era să spun „cînd o face plopul pere și răchita micșunele”. Dar cum în ziua de azi totul e posibil, se prea poate ca nici zicala să nu mai fie de luat în seamă. E cruntă situația fotbalului de la noi. Nu pregătim juniorii deloc, nu investim absolut deloc în cluburile de copii, îi lăsăm să joace în continuare pe maidanul dintre blocuri, nu le dăm șansa să se dezvolte firesc, într-un ritm normal, și de aceea nu vom nici foarte curînd echipe de seniori din rîndul cărora să identificăm vreo 22-25 de jucători foarte buni cu care să închegăm o echipă națională competitivă. Noi avem cîteva nume la ora actuală, dar echipe nu prea. Și cînd o să înțelegem lucrul acesta, o să avem și echipă națională. Și mai lipsește ceva: există un sentiment, dacă-i pot spune așa, pe care-l găsim din ce în ce mai greu la conaționalii noștri, cu atît mai puțin la fotbaliști. Patriotism este numele lui și, să recunoaștem, foarte puțini mai cred în valoarea acestuia și cu mult mai puțini dintre sportivii de astăzi mai știu ce minuni face prezența acestuia. Să joci sub culorile țării tale, să te bați pînă la moarte cu adversari puternici, dar de la care ai ce învăța, să mori pe teren pentru țara ta, ei da, am impresia că n-o să vedem prea curînd asta. Pentru că nu le cultivă nimeni „mîndria de a fi români”. Dictează doar banul și succesul de moment.

1 comentariu

  1. #1

    Frumos si interesant interviul.Felicitari ambilor protagonist.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

romania100
Editoriale
  • Piața Victoriei teleormănenilor asupra românilor de pretutindeni

    14 august 2018

    După ce  a adus drept jertfă o fecioară neprihănită cu chistolul la jartieră, aruncînd-o dincolo de gardurile de protecție ale Guvernului în ghearele balaurului cu mai multe capete, Jandarmeria Română, […]

  • Muieutică și adevăr

    14 august 2018

    Pietroaiele care au zburat vineri seară spre jandarmi s-au întrupat dintr-un cuvînt. Așa a profețit domnul Liiceanu și așa s-a întîmplat. Revoluția a urmat, ascultătoare, drumul indicat de cele patru […]

  • Jandarmurdăria

    14 august 2018

    Concluzii după ridicarea norului de fum și gaze lacrimogene: 1) Jandarmeria nu poate fi judecată cu aceeași măsură cu care îi judecăm pe cei care au participat la protest. Nu […]

  • Scopul scuză mijloacele de tracțiune ale partidelor

    7 august 2018

    Săptămîna trecută, Klaus Iohannis și-a lăst bicicleta la poartă și a intrat călare pe Dragnea în Ierusalimul liberal, în aplauzele zarafilor. Oricît de deșelat ar arăta Dragnea și oricîte măgării […]

  • Procurorul Poporului

    7 august 2018

    Din adîncul temniței, cocoșat de o pedeapsă cît eternitatea, judecătorul Mircea Moldovan, numărător de voturi la alegerile prezidențiale din 2009, povestește frauda. Moldovan era atunci membru al BEC, vicepreședinte al […]