NONA ROPOTAN: „«Bătrînii înțelepți» nu prea vor să-și împartă clipa de glorie cu mai tinerii lor colegi

Scrie pentru Bookhub.ro încă de la înființarea lui, în martie 2014, și coordonează întreaga activitate a acestuia din iulie 2015. Înainte a scris și pentru alte blog-uri. Altminteri, Nona Ropotan mi-a spus: „În 2018 se împlinesc douăzeci de ani de cînd lucrez cu copiii, eu fiind profesoară de științe sociale. Dar în tot acest timp am lucrat și cu adulții, în calitate de formator în cadrul unor diferite programe cu finanțări europene sau americane (cursanți mi-au fost preoți, primele generații de mediatori școlari pentru comunitățile de romi, toate categoriile de cadre didactice); în paralel, m-am implicat în foarte multe activități de voluntariat, în speranța că viața comunității din care fac parte se poate schimba (măcar un pic) în mai bine”.

Cristian Teodorescu: De ce-ar citi lumea o revistă care apare numai pe net în locul celor care apar pe hîrtie?

Nona Ropotan: Varianta scurtă de răspuns ar fi: „Pentru că e nevoie”. Ca să dezvolt, o să încerc să răspund plecînd de la propria experiență. Recent, asta însemnînd aproximativ acum cinci-șase ani, am început să citesc (și) online din nevoia de a fi la curent cu noutățile și, mai ales, din nevoia de a acoperi într-un timp cît mai scurt posibil golul de informație. Inițial, am citit în ambele formate reviste (de specialitate, dar și de cultură generală), după care am început să citesc aproape exclusiv online. Cititorii unor astfel de reviste online pot fi împărțiți pe mai multe categorii: cei care au nevoie să fie la curent cu ultimele noutăți din lumea culturală și care și reușesc să se descurce cu mijloacele tehnice necesare, cei care își doresc acces la informație în timp util și accesează aceste reviste/blog-uri punctual, fără a fi fideli, cititorii care intră pe un blog din curiozitate. Cunoscătorii domeniului sînt din primele două categorii, dar avantajul celor din ultima categorie este detașarea: datorită faptului că intră arareori pe o platformă culturală pot să discearnă foarte repede în ceea ce privește calitatea informației și se raportează critic la ceea ce citesc (nu generalizez, doar încerc să fac media ponderată a tuturor celor observate). Iar pe noi, cei care scriem pe astfel de blog-uri sau în reviste online, ne ajută foarte mult această ultimă categorie, pentru că, să recunoaștem, din interior pierdem de multe ori perspectiva sau vederea de ansamblu.

C.T.: Pentru cei care nu știu ce e Bookhub, de ce l-ați făcut și ce așteptați de la el?

N.R.: Site-ul a fost înființat de Constantin Piștea și n-aș putea răspunde, în numele lui, legat de intențiile sale vizavi de acest proiect. Din iulie 2016 eu am preluat integral coordonarea a tot ceea ce intră sub umbrela Bookhub.ro. Din echipa inițială am rămas doar cinci oameni. Echipa a mai crescut, sîntem deschiși colaborărilor, dar, în același timp, selectivi. Am ales să dezvoltăm acest blog cultural, să nu-l cantonăm doar în domeniul literar. Ce găsiți pe site: interviuri, cronici la ultimele apariții literare (din România sau de aiurea), cronici la spectacole de teatru sau muzicale, relatări de la diferite evenimente culturale, texte inedite (poezie, în special), o rubrică dedicată în totalitate arhitecturii Bucureștiului etc. Cronicile sînt pledoarii pentru lectură sau actul artistic/cultural în cauză. Nu ne ferim de cronicile negative, dar sîntem foarte ocupați cu toții și nu ținem să scriem neapărat despre ceea ce nu ne place, ci, mai degrabă, vrem să ne educăm cititorii, să-i atragem în mrejele lecturii sau să-i aducem în sălile de spectacol, ori în cele expoziționale. Tot ceea ce este publicat pe Bookhub.ro apare doar pentru că noi ne dorim asta; la acest moment nu avem nici un sponsor sau finanțare. Am considerat că în primii ani ar fi mai bine să ne păstrăm independența, din toate punctele de vedere. Cînd am împlinit doi ani de activitate, în martie 2017, prin intermediul unei anchete ne-am dat seama că pe viitor va trebui să schimbăm cîte ceva, să fim mai incisivi pe alocuri, să introducem rubrici noi, dar despre toate acestea la timpul lor.

C.T.: În revista asta electronică apar cronici, interviuri, cam tot ceea ce se publică și într-o revistă tradițională. Voi cui vă adresați?

N.R.: Oricui este dornic să afle la cald o informație despre o nouă apariție editorială, despre ce planuri mai are un scriitor anume; am primit de multe ori semnale de la cititorii noștri care ne-au mulțumit pentru promptitudinea cu care ne informăm publicul și, mai ales, pentru imparțialitate. Și la această „calitate” ținem foarte mult. Atunci cînd alegem să semnalăm lipsuri sau scăderi vizavi de un act cultural, să fiți convinși că o facem cu cele mai bune intenții, fără urmă de părtinire și doar în baza unei solide documentări. Nu există pe Bookhub.ro nici un articol scris fără ca autorul acestuia să nu fi citit sau să nu se fi documentat în prealabil despre ceea ce a ales să povestească și altora. Nu sîntem critici literari, cu atît mai puțin muzicali sau mai știu eu de care, dar sîntem profesioniști atunci cînd alegem să scriem despre o carte sau despre un spectacol. Și, vă asigur, în calitate de coordonator al site-ului, toate articolele trec prin cel puțin două revizuiri înainte de a fi postate. Încercăm să-l provocăm pe cititor să caute cartea și să o citească, să intre în sala de spectacol și să-și aplaude artiștii etc. Ceea ce, cred, ne-a reușit în mare parte pînă acum.

C.T.: Te-ai încumeta să faci și o revistă de cultură pe hîrtie care să aibă și un site sau preferi net-ul pur și simplu?

N.R.: M-aș încumeta, dacă aș avea timpul necesar și finanțele atît de indispensabile pentru o astfel de inițiativă. Nu exclud sub nici o formă această posibilitate, ba chiar iubesc mirosul acela de tipăritură proaspătă, am crescut cu acel miros care acum e madlena mea.

C.T.: Din cîte ai observat pînă acum, net-ul bate hîrtia?

N.R.: Dacă mă refer la viteza cu care ajunge informația la cititor, clar net-ul bate hîrtia. Dacă mă refer la calitatea informației, se schimbă dramatic situația. Știm cu toții că există suficiente (chiar prea multe) site-uri cu informație neverificată, trunchiat transmisă sau tendențios supusă unor așa-zise dezbateri publice. Dacă ne referim la ce tip de literatură găsim pe net, iarăși cred că net-ul pierde în favoarea hîrtiei. Selecția textele trimise spre tipar este cu mult mai riguroasă decît în cazul celor apărute pe Internet. Sub pretextele libertății absolute, respectiv cel al manifestării drepturilor personale, am ajuns să fim agresați cu tot felul de texte considerate de autorii lor ca fiind literatură, cînd, de fapt, ele nu sînt nimic.

C.T.: Sînt tineri critici care nu scriu în reviste consacrate, ci doar pe net și pe care critici cunoscuți îi fac de doi bani, acuzîndu-i de diletantism și că n-ar face decît să-i bage în ceață pe cititori. După tine, cum stau lucrurile?

N.R.: Conflicte între generații sînt de cînd lumea. Dar în cercurile literare de la noi asist, de ceva ani încoace, la o falsă dispută între generațiile de critici. E un conflict fals întreținut. Dacă ar fi o opoziție bazată strict pe diferența de valoare a celor scrise aș spune că da, cei tineri își merită soarta și nu trebuie să ajungă la cititori decît prin intermediul online-ului, și asta doar dacă accept premisa că mediul online este mai permisiv decît cel clasic. Nu sînt diletanți, mulți dintre ei au ani mulți de studii în țară și/sau în străinătate. Numai că „bătrînii înțelepți” nu prea vor să-și împartă clipa de glorie cu mai tinerii lor colegi. Această situație tinde să creeze o oarecare ambiguitate în capul cititorilor, ei nu mai știu cui să dea crezare. Cititorii n-au timp să compare ce spune un critic tînăr cu spusele unuia consacrat, n-au timp să meargă în profunzime și să pună cap la cap cele citite. Și nici nu e acesta rostul unor cronici. Așa că… ar cam trebui să se renunțe la aceste „lupte” și să se revină la scopul inițial al unei cronici: promovarea cărții și a autorului, încurajarea cititului, dezvoltarea gîndirii critice etc.

C.T.: Citești revistele literare care apar pe hîrtie? Ce-ți place și ce nu la ele?

N.R.: Ce nu-mi place: aspectul de prăfuit, policromia inadecvată (atunci cînd există). Nici formatul revistei nu încurajează de multe ori. Știu pledoaria specialiștilor pentru menținerea tradiției, perpetuarea unor elemente de identitate vizuală, dar se vede că multor reviste literare le lipsesc specialiștii în marketing cultural. Ce-mi place: în multe dintre ele încă mai găsesc informații de calitate, documentări solide vizavi de o temă sau alta sau cercetări care se întind pe multe numere.

C.T.: Recomandă-mi niște site-uri concurente.

N.R.: Nu ne-am raportat niciodată la celelalte site-uri ca și cum am fi în opoziție și/sau competiție. Dar să enumăr cîteva dintre site-urile pe care noi, cei de la Bookhub.ro, le urmărim constant: Bookaholic, filme-cărți.ro, liternautica.ro, scena9.ro, http://blog.goethe.de/dlite. Mie îmi plac foarte mult și cîteva site-uri de autor, cum e cel al lui Dragoș C. Butuzea, cel al lui Valeriu Gherghel sau blog-ul lui Cristian Fulaș.

C.T.: În ziua în care vei vrea să publici un volum personal ce vei face? Vei alege hîrtia sau vei rămîne la net?

N.R.: O, Doamne, în ziua aceea aș fi sedusă total de mirosul de tipăritură. Cred în continuare în puterea de seducție a hîrtiei și în potențialul ei de mare cuceritoare a oricărui cititor. Dar promovarea acestui volum ar fi în mediul online.