Clădirea de la malul mării va fi reabilitată de ministerul condus de Elena Udrea, după care se va întoarce în administrarea primăriei lui Radu Mazăre şi va rămîne în domeniul public. Avantaj la blondă, după mai multe runde de circ mediatic, în care fiecare dintre cei doi, precum un veritabil jucător de poker, a susţinut sau blufat cum a ştiut mai bine cu propria-i viziune asupra soartei Cazinoului.
Pentru că, în fond şi la urma urmei, situaţia per se a clădirii în cauză n-a fost niciodată potul cel mare pentru care s-au luptat în declaraţii cei doi cartofori politici. Pe scurt, variantele celor doi sună aşa: Mazăre vrea Cazinoul la privaţi şi cazinou, iar Udrea-l vrea la stat şi clădire publică, muzeu dacă se poate. De ce? Simplu, pentru bani, voturi şi imagine. Mazăre l-ar da şi pe moca, în concesiune, unor privaţi, chiar şi în urma unei licitaţii cu cîştigător predefinit.
Din nefericire pentru el, atîta timp cît legislaţia în materie de jocuri de noroc e nu doar confuză, ci şi stabilită de guvernul din care face parte madam Udrea, şi schimbată de la lună la lună, găsirea unui „client“ astfel încît biznisul să fie profitabil şi pentru el, primărie şi partid nu prea mai poate fi luată în discuţie. Or, să-l reabiliteze el, cu banii primăriei, nu se merită. Iar cu bani europeni, ce sens ar avea, atîta timp cît unde merg fondurile UE, respectiv ce firme cîştigă licitaţiile, se stabileşte tot la autorităţile din subordonarea ori coordonarea ministresei blonde? Şi uite aşa, cu acordul lui Mazăre, care oficial preferă să dea ajutoare săracilor decît să investească în cazinou, clădirea a ajuns la Elena Udrea. Iar ea, aparent, n-are nici un interes economic în afacere. Altul decît acela că ministerul condus de ea va decide cine, cum şi cînd va renova pe multe milioane de la UE.
