Nu e Nicușor

Unde a dispărut Nicușor de acum an, care a mobilizat șase milioane de alegători, care au sperat de la el că va fi o forță în statul român și-l va menține pe o traiectorie pro-europeană? Retorica sa cu „pro-occidentală“ vine mai nou să camufleze magaioțeala pădurii… Nu mai e acel Nicușor. Nu e Nicușor. Gata! Una e candidatul, alta e cel așezat confortabil în funcție. Se cheamă țeapă, nu l-ați votat și pe Iohannis? A rămas o glumă, un fel de păpușă gonflabilă plimbată în lume pe contrasens.

Un flencănae care dă din mâini fără să traseze sarcini și din cap fără să dea semne că pricepe unde se află și de ce. A mediat Nicușor până ne-a luat mama ciolacului, adică tradiționalul necaz vlah: PSD. A negociat Nicușor până când a ajuns să controleze Justiția cine o controla și înainte. A tras Nicușor după el figuri noi în politică până s-a eternizat Predoiu. Până acum, Nicușor a fost un președinte mai prost decât Iohannis în primul mandat. Nota 4! E drept, Iohannisul secund e greu de învins. Iohannisul secund și-a dat arama pe față și s-a ocupat strict de voaiaj, voaiaj, să aibă doamna Carmen ce magneți să pună pe frigider în multele case și ce să povestească în cancelarie. Și mai cumplit este că românii n-au avut, de fapt, nimic de ales. Nici în 2024, nici în 2025. Dezastru cap-coadă. Practic, s-a dat o luptă strânsă între maro și falimentul cu strigături. A câștigat maroul. Iar țara aceasta ar trebui să aibă pe steag culorile maro și verde-pădure. Restul a fost așa, ca o harneală.

Unde să te duci tu în lume cu Gică Nuvulon Simion, care a incendiat caloriferul în liceu, a dat tonul măscărilor pe stadioane și a scris cu creta pe sub poduri, a torturat limba franceză și s-a înconjurat de alde Peiu?! Bașca: nu poate să meargă nici până la vecini fiindcă e interzis – pentru ce oare? Pentru competență? Nu chiar. Pentru că peste Boy George Simion planează umbra marelui urs. Unde să te duci în lume cu caricatura aia de guru în nădragi roșii, idolul celor provocați cognitiv, care citează din desene animate de parcă e Dan Puric pe baterii? Cu madam Lasconi? Cu generalul gonflabil Ciucă? Cu Ciolacu, care a dat iama în buget ca ursul în cămară? N-aveai cu cine. Așa că ne pricopsirăm cu acest Nicușor și e oricum, numai ușor nu. Parcă îl întoarce Pahonțu cu cheia și Lazurca îl trimite la mediat. Hai, mediază! Prestația prezidențială e dincolo de lamentabil. Nicușor e un fel de suveranist low-cost, mai are și nelămuriri cu privire la fascism. Temutul oengist, omul cinstit, de caracter, olimpicul internațional, geniul – unde sunt toți ăștia? Nu mai sunt. Deocamdată, Nicușor ar lua medalia de aur la, ce e drept, unul dintre sporturile preferate ale națiunii române: trasul pe dindărăt. Am vrut cu Europa, hopa-hopa, ne-am ales cu încă o șapcă de la Trump, cu amânări la Paștele Cailor și o hlizeală tâmpă, să fie primit. Între noi fie vorba, nici nu merita țara mai mult.