Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Nu mor caii cum vor câinii

Zoom Nu mor caii cum vor câinii

Într-o bună dimineață i-am atras atenția soțului să se uite la Farfui, calul pe care îl adoptasem după ce o viață muncise la circ. Era un cal bătrân, de rasă însă. Lipitzan, caii albi pe care doar prinții din basme îi mai au. Circarii ne-au spus că e pe moarte, dar când s-a trezit la noi în curte a mai trăit încă zece ani. De-al dracu’, pesemne. Nu mai avea nici dinți, dar molfăia la fânul lui de dimineață până seara, asta când nu se prezenta la fereastra noastră să cerșească banane. Sau morcovi. Sau mere. Mare cal, mare caracter. Nu o dată l-am suspectat că ar fi mai inteligent ca mine. În sfârșit, ne-am uitat la el cum s-a așezat pe iarbă, pentru prima oară, a inspirat, a expirat și sufletul i s-a dezlipit de trup ca o frunză de copac toamna. Frumos… Am plâns de ni s-au umflat ochii, am golit trei sticle de vin sau patru, până ne-am îndurat să punem mâna pe lopată. Și dă-i și sapă. Și sapă. Bașca, începuse să plouă. ”Plânge și natura, bărbate, uite!’’ Săpam de vreo patru ore, de-acum. Subtil, lacrimile noastre începuseră să ia forma unor oftaturi. ”Se vede că erai un cal încăpățânat, dragul de tine, te-ai îndurat să mori, dar nu te lași până nu scuipăm sânge săpându-ți groapa.” Către seară zbieram unul la altul, între o lopată și o altă sticlă de vin. ”Și-ți spusesem că e o idee de rahat să iei calul ăsta acasă, prostule!”

”Alo, urlă mai puțin și sapă mai mult, îmi iese sânge din urechi!”

Într-un final apoteotic, l-am băgat pe Farfui în groapă. Să ne sară ochii din cap de nervi când am văzut că o copită îi rămăsese înțepenită. Calul era în mormânt, dar câtamai piciorul îi ieșea din groapă. Cu toată ura de care eram capabili am pus mâna pe ferăstrăul-putere și i-am retezat gamba. Epuizați, ne-am întors în casă și am deschis o altă sticlă ca să putem sărbători victoria.

Singura persoană care a prevăzut cât de subțire e granița între a fi adorat și detestat un cal e doamna Băsescu. Aici m-a luat. Dar dânsa nu e capabilă să pună mâna pe un ferăstrău. Și nici bărbatul ei.

Citeşte mai multe despre:

2 comentarii

  1. #1

    parerea ta! :)))

  2. #2

    Am râs în hohote (în open space). Nu doar pufnit aer pe nas, ci am râs bătând din palme.
    Îmi pare rău că l-ați ”pierdut” pe Farfui, dar evoluția stărilor voastre sufletești e demnă de un roman pisicologic.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Institutul pentru Combaterea Horelor

    7 iulie 2020

    Fenomenul horelor românești din primul război mondial a tulburat comandamentul german, care nu prea înțelegea tehnica de luptă a valahilor ce se învîrteau de mama focului înainte de apusul soarelui, […]

  • Limitele unui jucător de golf

    7 iulie 2020

    De pe pajiștea unde obișnuiește să joace golf, președintele Iohannis se pregătea să lanseze România. Din trusa de crose l-a ales mai întîi pe Ludovic Orban, deși putea să aleagă […]

  • Legea și Constituția nu poartă mască. Să le muim!

    7 iulie 2020

    Nu există, am cercetat, nici măcar o singură obligație legală ca onor Constituția să poarte mască atunci când intră într-un spațiu public închis. Nici celelalte legi, ordonanțe simple sau de […]

  • Crime cu miros de pandemie

    30 iunie 2020

    În vreme ce-n largul oceanului patru scafandri s-au repezit cu cuțitele asupra unei balene, să-i taie otgoanele plasei de pescuit ce-o ținea prizonieră, la noi patru polițai au ajutat un […]

  • Vacanța mare

    30 iunie 2020

    Pînă acum, virusul a întrecut știința și, după cum se vede, nu dă semne de oboseală. Fără vaccin și fără tratament, societatea dă din colț în colț, libertatea individuală scade, […]