Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Nu mor caii cum vor câinii

Zoom Nu mor caii cum vor câinii

Într-o bună dimineață i-am atras atenția soțului să se uite la Farfui, calul pe care îl adoptasem după ce o viață muncise la circ. Era un cal bătrân, de rasă însă. Lipitzan, caii albi pe care doar prinții din basme îi mai au. Circarii ne-au spus că e pe moarte, dar când s-a trezit la noi în curte a mai trăit încă zece ani. De-al dracu’, pesemne. Nu mai avea nici dinți, dar molfăia la fânul lui de dimineață până seara, asta când nu se prezenta la fereastra noastră să cerșească banane. Sau morcovi. Sau mere. Mare cal, mare caracter. Nu o dată l-am suspectat că ar fi mai inteligent ca mine. În sfârșit, ne-am uitat la el cum s-a așezat pe iarbă, pentru prima oară, a inspirat, a expirat și sufletul i s-a dezlipit de trup ca o frunză de copac toamna. Frumos… Am plâns de ni s-au umflat ochii, am golit trei sticle de vin sau patru, până ne-am îndurat să punem mâna pe lopată. Și dă-i și sapă. Și sapă. Bașca, începuse să plouă. ”Plânge și natura, bărbate, uite!’’ Săpam de vreo patru ore, de-acum. Subtil, lacrimile noastre începuseră să ia forma unor oftaturi. ”Se vede că erai un cal încăpățânat, dragul de tine, te-ai îndurat să mori, dar nu te lași până nu scuipăm sânge săpându-ți groapa.” Către seară zbieram unul la altul, între o lopată și o altă sticlă de vin. ”Și-ți spusesem că e o idee de rahat să iei calul ăsta acasă, prostule!”

”Alo, urlă mai puțin și sapă mai mult, îmi iese sânge din urechi!”

Într-un final apoteotic, l-am băgat pe Farfui în groapă. Să ne sară ochii din cap de nervi când am văzut că o copită îi rămăsese înțepenită. Calul era în mormânt, dar câtamai piciorul îi ieșea din groapă. Cu toată ura de care eram capabili am pus mâna pe ferăstrăul-putere și i-am retezat gamba. Epuizați, ne-am întors în casă și am deschis o altă sticlă ca să putem sărbători victoria.

Singura persoană care a prevăzut cât de subțire e granița între a fi adorat și detestat un cal e doamna Băsescu. Aici m-a luat. Dar dânsa nu e capabilă să pună mâna pe un ferăstrău. Și nici bărbatul ei.

Citeşte mai multe despre:

2 comentarii

  1. #1

    parerea ta! :)))

  2. #2

    Am râs în hohote (în open space). Nu doar pufnit aer pe nas, ci am râs bătând din palme.
    Îmi pare rău că l-ați ”pierdut” pe Farfui, dar evoluția stărilor voastre sufletești e demnă de un roman pisicologic.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Recviem pentru mustața lui Dragnea

    19 noiembrie 2019

    Prieten la toartă cu bărbierul austriac al Munților Carpați, Klaus Iohannis a reușit și el performanța de a-i ușui vrabia de sub nări lui Liviu Dragnea, lăsîndu-l orfan de mustață […]

  • Ciuma Roșie biruitoare

    19 noiembrie 2019

    Națiunile se ridică atunci cînd norocul le suflă în pînze. România a prins furtuna norocoasă de acum un secol – cînd, după ce a pierdut un război, și-a dublat teritoriul. […]

  • Fenomenalul domn Cîțu

    19 noiembrie 2019

    Când a încercat, la inițiativa prietenului lui mai inteligent, Lucian Isar, să atace speculativ leul, în 2009, Florin Vasile Cîțu a primit de la Mugur Isărescu un dos de palmă […]

  • Cinci ani de singurătate

    12 noiembrie 2019

    “Politicienii sînt ca scutecele. Trebuie schimbați des și din același motiv.” Vechiul aforism, atribuit lui Mark Twain, n-are trecere la români. Președintele României se schimbă doar o dată la zece […]

  • Barna, puntea suspinelor

    12 noiembrie 2019

    USR, alături de PLUS, părea să se poată transforma într-un partid important. Nu atât de important încât să conducă, prea curând, singur, dar suficient de important încât să înceapă să […]