În România, cînd îți cauți dreptatea trebuie să ai mult noroc. O dată pentru că cei care ți-au ascuns-o sînt niște profesioniști ai pitulării, și altă dată pentru că, dacă te încăpățînezi s-o cauți, s-ar putea să-i deranjezi cu insistența ta chiar pe oamenii legii.
Așa se întîmplă că la apelul prin care urmărești ridicarea măsurii de control judiciar să primești din partea Tribunalului un răspuns de genul: „Inculpatul încearcă să pună presiune pe organele judiciare, sens în care a depus la dosar un memoriu pe care l-a formulat către președintele României, memoriu în care, în mod tendențios, se întreabă dacă nu cumva este victima unei discriminări etnice sau lipsei de pregătire profesională a magistraților”. Asta în măsura în care memoriul către președintele României este un demers legal, iar nu o manevră prin care un inculpat, noaptea, aruncă o foaie cu înjurături la adresa Justiției din România peste gardul Cotrocenilor și se face nevăzut în întuneric. Cît despre presiunile asupra Justiției, ce să zicem – ce altă presiune mai mare decît aceea de a-ți angaja un avocat care să te apere, sfidînd astfel rechizitoriul procurorilor și adevărul de netăgăduit stabilit acolo?
Hochman Raz este administratorul clinicii Med New Life,
iar în 2013 a fost acuzat de „trafic de celule umane și constituirea de grup infracțional organizat de trafic de celule umane” și trimis într-o celulă a Poliției Capitalei. Clinica a fost închisă, deși activitatea de fertilizare in vitro reprezenta o mică parte din investiția de aproape două milioane de euro.
Prelevarea de organe, țesuturi sau celule umane pentru transplant în vederea obținerii de profit pentru donator sau organizator constituie infracțiune de trafic de organe, țesuturi sau celule umane – o zice art. 158 din legea 95/2006.
Este motivul pentru care donatoarele de ovocite nu primesc nici un ban. Așa se întîmplă peste tot pe glob. Da, însă donatoarele primesc din partea clinicii de fertilizare bani pentru costurile adiacente: transport, hrană, medicamentație. De ce? Pentru că procedurile de recoltare de ovule necesită un tratament de hiperstimulare ovariană prin medicamentație și controale periodice pentru măsurarea nivelului de maturare a ovulelor etc. Aici trebuie să-i credem pe cuvînt pe medici, care descriu în amănunțime proceduri ce durează mai multe săptămîni și au efecte secundare care bulversează organismul donatoarei, afectîndu-i atît starea de sănătate, cît și programul zilnic. Dar, mă rog, ce nu face cineva care vrea neapărat să doneze ovule benevol?
Cum spuneam, oriunde în lume, donatoarea primește o sumă de bani pentru costurile adiacente procedurilor. Aceste costuri sînt fiscalizate și figurează – cum s-a întîmplat și la Med New Life – în contabilitatea clinicii. Cuantumul? Cîteva sute de lei, pînă-n 800.
Apoi, beneficiarul plătește procedurile, iar nu ovulele.
Cum se închide un biznis, cum se aruncă un om în ceață?
Mai întîi, ai nevoie de un fel de ovul de la care să dezvolți încadrarea penală. Asta s-a întîmplat, pentru Med New Life, în 2009, cînd una dintre donatoare nu s-a simțit bine în urma procedurilor de recoltare de ovule. Femea a suferit de tensiune și umflare în zona abdominală, unul dintre efectele secundare cel mai des întîlnite. Ce-a făcut? Nu a venit să se trateze la clinica Med New Life, ci s-a lăsat pe mîna doctorilor de la Spitalul Colentina, unde i-au fost scoase ovarele. Femeia a făcut plîngere la DIICOT, dar și la Colegiul Medicilor. DIICOT începe urmărirea penală. Colegiul Medicilor vine cu verdictul: „Comisia de disciplină a Colegiului Medicilor din București hotărăște: Respingerea reclamației ca nefondată și nesancționarea prof. dr. Raphael Ron El”. Mai mult decît atît, sînt acuzate procedurile de la spitalul Colentina: „Protocolul operator este lapidar, fără a face un inventar lezionar corect”. Decizia Colegiului Medicilor nu apare în dosarul penal, deși el pleacă de la acest caz.
Traficul de celule e asemeni corupției,
trebuie să fie cineva care dă și cineva care primește, iar ambii sînt vinovați.
Ce se întîmplă în cazul Clinicii Med New Life? Pacienta cu pricina spune că a primit bani pentru donarea de celule, deși, ca să donezi, semnezi acte prin care consimți s-o faci benevol, din iubire pentru oameni.
Ce face procurorul? Ia mai multe donatoare – din punct de vedere legal să le numim infractoare, dacă cei care au prelevat ovocite sînt traficanți – și le ia mărturii cum că au primit sutele de lei pentru ovocite. Repet, au semnat acte că nu au luat bani pentru asta. Apoi, banii dați sînt prinși în contabilitatea firmei, prejudiciul fiind deci egal cu zero.
Ce s-a întîmplat între timp cu evreul nostru, administratorul clinicii? După arest, control judiciar și interdicția de a părăsi țara, obține anul acesta, în octombrie, dreptul de a părăsi țara și de a-și vizita tatăl aflat pe moarte. Se întoarce peste cîteva zile în România. Pe Aeroportul Otopeni i se interzice să mai intre în țară pentru că omul e suspect: în douăzeci de ani are peste șase sute de zboruri România-Israel. Și asta nu e nimic, fiindcă a mai lăsat și vreo două milioane de euro pe-aici, investiți într-o afacere.
După multe ore, reușește să-i convingă pe vameși că îl așteaptă în România un dosar penal în care riscă ani buni de pușcărie. E lăsat să intre în țară.
