O tentativă de viol pe bulevardul Kiseleff

Dacă ar fi gagică, România ar fi genul frumoasă şi proastă, uşor de abordat, uşor de păcălit, cu ţîţele încă tari, pline de resurse minerale, cu bucile pline de hidrocarburi, împădurită cu cherestea atît cît trebuie şi înzestrată cu un portofel pe care îl tot uită deschis pe noptieră. Cînd rămîi singur cu ea în cameră, e normal să-ţi tremure mîinile şi, în graba de a pune stăpînire pe darurile ei, se întîmplă să-i mai rupi sutienul sau să-i mai laşi vînătăi. Hormonii dezlănţuiţi ai USL au mers însă mai departe. Din febrilitate, au pleznit-o direct peste faţă cu votul uninominal dintr-un singur tur. 

Această formulă de vot e un concept de viol politic, un fel de a lega de mîini şi de picioare esenţa primă a democraţiei. În înţelesul ei profund, democraţia înseamnă majoritate absolută, adică jumătate plus unu din ceva: din oameni, din idei, din voturi, din greşeli. Democraţia are sens cîtă vreme cinzeci la sută plus unu există. Nu zece plus unu, nu douăzeci plus trei, nu patruzeci şi nouă plus unu. Majorităţile relative sînt detalii tehnice. Ele pot stabili un clasament, un podium, o ierarhie, dar nu pot reprezenta o voinţă democratică finală. Ca să-l alegem democratic pe Gigel nu ne putem mulţumi să-i dăm doar 7% din voturile unui colegiu. Trebuie să mai mergem odată la urne ca să redistribuim opţiunile populaţiei între Gigel şi următorul clasat, Georgel, care a obţinut 5%. Principiul proporţionalităţii, cel care dă vitalitate democraţiei într-un regim politic democratic, nu e exprimat prin majorităţi relative. Dimpotrivă, ele accentuează disproporţia între voinţa generală măsurată la nivel naţional şi opţiunea locală, măsurată de impulsul personal. 

Votul uninominal dintr-un singur tur lucrează în favoarea partidelor mari şi, pe termen lung, consolidează la putere pe cei care organizează alegerile. Partidele mici urmează să rămînă mici sau să se dizolve în cele mari. În cazul alegerilor generale, votul uninominal dintr-un singur tur se comportă ca un pluton de jandarmi care încarcă în duba partidului mare grupul partidelor mici.

Nu e singura modificare gravă a legii electorale pe care a propus-o USL. Din lege a dispărut infracţiunea de traseism. Golanii politici care au făcut posibile atît guvernarea PDL, cît şi guvernarea USL, par să umble în continuare liberi prin Parlament. Sigur, legea a trecut deocamdată de Senat şi urmează să intre în atenţia Camerei, forul decizional. Dar, cu majoritatea celor 284 de simpatizanţi, USL pare că e pregătit pentru viol. Sau, poate că Victor Ponta va pleca încă o dată urechea la avertizările presei şi-i va opri pe deputaţii Puterii înainte ca ei să se descheie la şliţ.