Oameni și șobolani la finalul operațiunii Veștea-Tomac

Ilie Bolojan, contabilul întunecat și inflexibil, care a sufocat partea vie a economiei în numele unor cifre care descriu sărăcia, e al doilea mare cîștigător al operațiunii Veștea-Tomac, după George Simion. Împrejurările au jucat în favoarea lui, iar profilul lui de lider național crește. Fără însușiri inițiale de om politic, Bolojan a știut să se urce pe ocazie și a transformat un puci golănesc într-o reorganizare internă după care PNL tînjea, fără să știe, de mult. În contrast cu panica și tranzacționismul adversarilor săi și în condiții de asediu, Bolojan a arătat o fermitate care mai degrabă place publicului și a executat cu sînge rece gruparea Thuma-Hellvig. PNL s-a trezit cu un nou destin și cu un lider de care se poate agăța și de care nu va scăpa ușor.

Petrișor Peiu, cel mai educat și competent dintre liderii AUR, a înclinat balanța votului de luni seara din Parlament, cînd AUR era cît pe ce să dea voturile necesare guvernului Veștea. Fără poziția lui tranșantă, AUR ar fi ratat o victorie clară de imagine și o nouă achiziție de simpatizanți. Peiu s-a pus de-a curmezișul tîrguielii dintre Simion și PSD, a amenințat cu retragerea, iar schema în care libanezul suveranist Murad urma să reintre în sală pe furiș cu o grupă de urgență ca să-l voteze pe Veștea a fost contramandată. Astfel, AUR a evitat să se afunde într-o complicitate prematură și costisitoare cu formula Nicușor-Grindeanu-Thuma, păstrîndu-și poziția de partid-promisiune, cu șanse mari la jocurile viitoare. Petrișor Peiu e cel mai valoros lider din AUR, singura voce lucidă, capabilă să scuture scamele extremiste de pe cojocul suveranist.

Kelemen Hunor e al patrulea cîștigător al evenimentelor. Inteligent și experimentat, a ținut UDMR departe de tranzacții perdante, a fost busola politică și toiagul moral pe care s-au sprijinit, într-un moment greu, forțele polului de dreapta – PNL, USR, UDMR.

Nicușor e cel mai mare perdant, devastat de consecințele celor două desemnări prostești, Tomac și Veștea. El deschide șirul șobolanilor politici care s-au adunat în jurul unor decizii nebunești. Nicușor s-a prăbușit, pur și simplu, în abisul prostiei pure. S-a făcut tovarăș cu PSD, și-a înșelat susținătorii din PNL și USR, societatea civilă și electoratul, a scos din pălărie ideea bizară a unui guvern tehnocrat, a sărit peste consultarea partidelor, a selectat premieri de calitate inferioară, a atacat PNL din interior, cu scopul vizibil de a-l fractura. S-a aruncat într-o aventură de mînă forte, în tovărășie cu Grindeanu și Hubert Thuma, sabotînd chiar litera Constituției. Nicușor e în acest moment un produs politic compromis, depășit, epuizat, fără nicio posibilitate de reabilitare, dacă excludem miracolele.

Sorin Grindeanu e copilul prostiei colective, care și-a făcut culcuș de cîteva luni la vîrful PSD. Sfătuit de oameni fără minte, a rupt o coaliție din care PSD extrăgea resurse financiare și a făcut moțiune de cenzură în asociere cu AUR, partidul care îi devorează electoratul. N-a avut nici planul B, nici planul C, n-a avut niciun plan după căderea guvernului Bolojan, așa că a împins PSD în combinația toxică Nicușor-Thuma-Hellvig, scăzîndu-i și mai mult procentul electoral. Grindeanu e acum pus față în față cu desemnarea sa pentru funcția de premier, iar asta înseamnă lichidarea lui politică. Nu e departe ziua în care PSD îi va cere capul – lui și echipei din jurul lui –, după cum nu e departe ziua în care faptele comise în zona contractelor de infrastructură îl vor aduce în fața procurorilor.

Hubert Thuma și ceilalți puciști din PNL sînt acum proscriși politic, izgoniți din PNL, condamnați să vagabondeze de la un complot la altul, pînă cînd se vor risipi sau își vor alcătui un nou ALDE, bazat pe traseism și capital de trădare. Dosarele care cercetează afacerile imobiliare și cu deșeuri din Ilfov vor prinde curaj în lunile care urmează, iar rețeaua pe care își bazează puterea Hubert Thuma va deveni țintă.

George Simion e, pe moment, marele cîștigător. A cîștigat contribuind la stingerea farsei cu Veștea din Parlament, dar a lăsat să se întrevadă că e un om asupra căruia se pot face presiuni. Surse apropiate de cercul lui spun că a fost presat de creditori să sprijine formula Veștea și că a renunțat în ultimul moment, văzînd că poziția lui Peiu și a majorității susținătorilor AUR era contrară. A fost destul de clară încercarea lui de a negocia și de a reformula obiectivele partidului în acele ore tensionate dinaintea votului. A avut instinct bun, a simțit riscul și s-a răzgîndit. Pe moment e liderul necontestat în AUR, dar rămîne principala vulnerabilitate la vîrf.