George Adrian Scutaru, cum îl cheamă în buletin și cum a apărut de două ori pe buletinele de vot, a fost, de la un moment încolo, un tip discret.
Înainte de a fi un tip discret, a fost jurnalist la Mediafax, iar ulterior a dat definitiv cu discreția de toți pereții, ajungând corespondent al Mediafax și PRO TV la Moscova, între 1995 și 1998.
Unii spun că și-ar fi făcut studiile acolo, la Moscova, precum doamna Turcan, numai că în CV-ul oficial apare ca licențiat al Facultății de Istorie a Universității București, în 1998, adică după ce trei ani în cap numai timp de cursuri la Istoria din București n-a avut. Dar mai contează? Nu.
Întors de la Moscova, Scutaru a fost unul dintre primii ziariști care au descoperit gustul PR-ului asumat. Din jurnalist PRO, a devenit om de imagine pentru Teodor Meleșcanu, până în 2001. Na, s-au găsit și ei ca doi români antrenați să lucreze în străinătate. Dacă nici între ei n-ar fi existat înțelegere…
Atunci când PNL a hotărât că foștii nomenclaturiști PCR, desprinși din PDSR/PSD, sunt buni, adică în 2002, George Scutaru a devenit liberal, prin absorbirea partidului lui Meleșcanu. Iar în 2004 a devenit chiar deputat liberal. Pentru că…
Ne grăbim, cumva, așa că vom sări câțiva ani din activitatea domnului Scutaru, care, de fapt, ca deputat, nu s-a evidențiat în vreun fel. Nici nu ar fi fost conform profilulului său, de om crescut să fie discret, să iasă în față cu vreo realizare parlamentară. Realizările parlamentare sunt pentru cei care nu sunt utili în teren, acolo unde se dă lupta cu celelalte servicii.
Așa că, discret, modest și eficient în teren, George Scutaru a ajuns, după ce și-a dat pe la nas diplomele tuturor școlilor de securiști posibile, consilier prezidențial. Da, în 2014, în mijlocul unui al treilea mandat de deputat, George Scutaru a fost numit consilier prezidențial pe probleme de siguranță națională.
Cei care-l știau pe domnul Scutaru, știau și cum se mișcă lucrurile prin serviciile românești de informații, erau convinși că domnul Scutaru nu va face mulți purici la Cotroceni. Și n-a făcut. Pe 6 martie 2015, adică după aproape trei luni de la intrarea în pâine, domnul Scutaru a fost nevoit să demisioneze. Pentru că DNA, pentru că dosar penal, pentru că nu se face așa ceva.
Asta, în condițiile în care, peste câteva zile, Klaus Iohannis ar fi urmat să facă anunțul prin care-l desemna pe George Scutaru drept șef al SIE, serviciu secret rămas fără conducere civilă din septembrie 2009, când a plecat anteriorul șef. Al SIE și al domnului Scutaru: Teodor Meleșcanu.
Așadar, pe 6 martie 2015, domnul Scutaru pleacă de la Președinție și ratează șansa de a mai ajunge șeful SIE, după ce, pe 5 martie 2015, începuse urmărirea penală împotriva domniei-sale. Într-un fel, meritată ratare: adică vrei să fii șeful unui serviciu secret și habar n-ai că ți se pregătește un dosar? Serios?
Luni, 25 iunie 2018, la trei ani și mai bine de trei luni de la începerea urmăririi penale în cazul domnului Scutaru, acesta a fost achitat în primă instanță.
Remarcăm, în primul rând, că s-a accelerat ritmul judecării proceselor și că nu mai ai nevoie de șapte-opt ani pentru a afla că procurorii DNA au acuzat pe cineva fără probele necesare pentru a-i aduce și condamnarea. Mai remarcăm, de asemeni, că, în ciuda deciziei judecătorilor, în primă instanță, un cetățean și-a pierdut locul de muncă și i s-a întrerupt abrupt cariera din cauza unor acuzații ce s-au dovedit, deocamdată, a fi extrem de false.
De-abia în al treilea rând remarcăm că SIE, în lipsa unor protocoale, nu a reușit, până acum, să facă regula în propria curte civilă.
Cu ce i-o fi greșit Scutaru lui Coldea, însă, vom afla de la douăzeci de ani încolo sau nu vom afla deloc.
