Tocmai ce-i apăruse lui Marin Preda Cel mai iubit dintre pămînteni. Succes teribil! Mulțimea care se așezase la coadă la librăria Editurii Cartea Românească sparge vitrina care dădea pe strada Luigi Cazzavillan. Unii ziceau că dinadins s-a găsit careva s-o facă țăndări, ca să împrăștie Miliția mulțimea. Alții erau de părere că unde se înghesuie lume multă se mai poate întîmpla și așa ceva. Miliția, care avea sediul peste drum de editură, n-a intervenit, iar domnul Savu Dumitrescu, șoferul lui Preda și omul lui de încredere, dă telefon imediat unor geamgii să înlocuiască vitrina.
Lumea de la coadă nu prea voia să le facă loc geamgiilor, ca să nu-și piardă locul cu prilejul acestei retrageri strategice. Și atunci domnul Savu preia conducerea operațiunii, îmbrăcat în halatul albastru-cenușiu cu care umbla prin curtea editurii. Halatul, mi-a explicat mai tîrziu omul de încredere al lui Preda, e ca o uniformă. Și desparte el apele cozii, ordonîndu-le celor care așteptau în dreptul vitrinei și celor din spatele lor să facă zece pași înapoi. La prima strigare nu obține mare lucru. Adică vreun metru, în timp ce vitrina avea patru pe lungime. La a doua strigare, domnul Savu mai cîștigă un metru, poate nici atît. Și atunci îi vine ideea.
Trece pe lîngă cei de la coadă și le spune că domnul Marin Preda insistă ca distinșii cititori să mai facă niște pași înapoi, ca să aibă loc geamgiii, că altfel intră Miliția pe fir, să afle cine a spart vitrina librăriei. În urma acestei reușite, dl Savu Dumitrescu le spunea celor din editură, înainte de a-l duce pe Marin Preda pe unde avea treabă: „Sînt cu ochii în patru!”.
