De duminică, România a trecut la ora de Schengen. Doar aerian, maritim și dacă găsiți porțiuni cu nămol.
Din toate proiectele lui Iohannis – e mult spus „proiecte“, mă rog –, omul a dus la sfârșit doar „România educată“. Cel mai nasol lucru care i s-a întâmplat Educației de la Abramburica încoace. Te gândești că tot ceva oribil pentru viitorul țării ar face Iohannis și din Schengen, motiv pentru care ți-e mai groază să-i ții pumnii. Mă rog, nu e cazul, omul va pleca, lăsând România în apele și-n aerul Schengen. Un alt proiect – sau cum vreți să-i ziceți – a fost ridicarea vizelor pentru SUA, partenerul nostru strategic, fratele nostru. Mă gândeam: cât de ridicol ar fi ca șeful NATO să provină dintr-o țară ai cărei locuitori pot ajunge în SUA doar cu vize?! Mă rog, probabil că nu ar fi deloc ridicol, iar Iohannis ne-ar spune că e foarte firesc și să mai avem răbdare, că e Putin cu geana pe noi.
2.046 de vizualizări
Romania educata, da! Trec anii ca nori lungi pe sesuri, si niciodata n-or sa vie iara. Un baietan bate (bestial) o profesoara si reactia ministerului (doamnei ministrese L. Deca) este: punem camere (de luat vederea) in scoli – fie ca elevii, parintii lor, sau (cu voia dvs ultimii pe lista) profesorii vor. (Cu ce ar fi ajutat-o pe acea doamna profesoara, sau pe aceea de dinainte, care a patit la fel, si pe cea de dinainte, etc existenta camerelor? Cu nimic, evident: bataie tot minca.)
Cum ar fi, sa zicem, problema derbedeului/animalului (bestiei; aveti alt cuvint?) care si-a batut diriginta sub atenta supraveghere a mama-sii? (Care, neindoios, incerca sa dea un nou sens frumosului vers „o, mama, dulce mama”.) Si a a camerelor de supraveghere, si a tuturor celorlalti supraveghetori (incluzind politia), dupa care toti au uitat de asta? Si, mai ales, presa a uitat de asta (n-as fi crezut), de parca nu ar fi existat. In schimb, n-a uitat dna Deca, care in intelepciunea ei a zis: de acum ii supraveghem pe toti, ca merita sau nu, ca vor sau nu! Cu camere, cu sonor, cu directori care se uita si „se rid”. (Asa cum deja se intimpla.) Noroc ca pe doamna Deca n-o cheama Hecto (atunci ar fi fost de zece ori mai inteleapta), ca sa nu mai spunem ce era de-ar fi chemat-o Kilo.
Dar, stai sa vezi, ca dna Deca nu se opreste aici! Dinsa da un ordin de ministru (ca ministru ce este) prin care ameninta profesorii: nu te atinge nici cu-o floare de „copii”. (Copiii, la scoala, sint elevi – si trebuie sa respecte niste reguli. Altminteri unde va ajunge societatea? Ginditi-va un pic!) Care va sa zica: un elev bate un profesor, si vinovati (asa, in general) sint tot profesorii. Dumnezeu sa ne ierte si sa ne aiba-n paza!
Cu toata stima, A. Matita
P. S. Cum, totusi, se face ca nimeni din presa nu se atinge de vamesi, politisti, sau medici, dar profesorii au devenit ciuca batailor? (De elevi nici nu mai zic. Ei sint „copii”. Ma vad nevoit sa repet: la scoala „copiii” sint elevi. Numai cei care nu stiu cu citi de „i” se scriu aceste cuvinte pot crede altfel.) Nu cumva e vorba de o mare frustrare? Sau de o mare nenorocire? A lumii… (Zic si eu, ca prostul.)