Se spune uneori că e prea multă opinie în presa din România, că nu mai ies jurnaliștii să facă teren. Așa o fi, dar se putea și mai rău. Acum măcar avem articole de opinie care tratează un singur subiect, o singură temă. Cum ar veni, jurnalistul își impune limite, e conștient de lipsurile lui și are grijă să emită o singură opinie, pentru a câștiga prin concentrare și exclusivitate ceea ce se pierde prin diletantismul de fotoliu.
În viitor, s-ar putea ca textele de opinie să arate și mai rău. Să nu mai fie un editorial pe o singură temă, ci un fel de oracol în care autorul trece câte-o sentință scurtă pentru fiecare dintre problemele zilei, ca un student grăbit care completează o grilă de examen. Și poate că ar fi mai onest așa. Adică, dacă tot nu te pricepi la domeniul în legătură cu care-ți dai cu părerea, de ce să te limitezi la el? Ai putea la fel de bine să-ți dai cu părerea pe toate temele posibile. Ca de exemplu:
Campionatul Mondial din Qatar. Aș boicota, dar, hei, e un campionat mondial, nu pot să nu mă uit.
Pariuri, păcănele. Un parlamentar PNL a inițiat un proiect de lege care interzice reclama pentru cazinouri, jocuri de noroc și pariuri. Tot pe tema asta a apărut și o petiție, pe care au semnat-o până acum peste 40.000 de oameni. E un început bun, dar nu trebuie să ne oprim la interzicerea reclamelor. Statul ar trebui să facă mai mult decât să se uite în cealaltă direcție, doar pentru că încasează bani la buget de la cazinouri și firme de pariuri sportive. Jocurile de noroc sunt acum o taxă pe sărăcie, pe care o plătesc cu precădere cei mai amărâți și mai disperați dintre noi. Nici o sumă încasată la buget, oricât de mare, nu compensează destinele distruse.
Justițiarul de Berceni. De la început era clar că nu-i OK ce face.
China. La începutul pandemiei, Guvernul de la Beijing se mândrea că ține virusul sub control cu tehnologia viitorului: drone, sisteme de supraveghere, carantină draconică pe cartiere, testări în masă. Acum, că războiul cu pandemia e oricum pierdut, Beijingul mai are o problemă: poporul se ridică împotriva restricțiilor. Așa se face că se iau tot felul de măsuri disperate. De exemplu, se cenzurează imaginile de la Campionatul Mondial din Qatar, cu tribune pline de oameni care stau fără mască acolo. Ca să nu se răscoale poporul că vrea și el fără mască. Prea târziu. Oamenii au început să-i ceară demisia lui Xi Jinping și fără să vadă că prin alte locuri lumea s-a întors la normal.
3 vizualizări
