Duminică noapte, în timp ce majoritatea românilor încă mai comentau telenovela de la Eurovision și așteptau cu nerăbdare să joace în drama zilei de luni, la Los Angeles, americanii se pregăteau să înceapă filmările la cea mai așteptată comedie a anului: ceremonia de decernare a premiilor Oscar. Și comedie a ieșit. Poate nu un episod respins din Family Guy, cum a fost anul trecut cu Seth MacFarlane la înaintare, dar nici genul de chestie atît de amuzantă încît s-o ai trasă pe DVD și să te uiți la ea de fiecare dată cînd te bate gîndul să te sinucizi. Adică tot mai des.
Cuvîntul care a planat asupra întregii festivități a fost compromisul. Gazda Ellen DeGeneres a preferat să se concentreze mai puțin pe hohote isterice de rîs și mai mult pe menținerea unei atmosfere cît mai plăcute. Totuși asta n-a oprit-o să o compare pe Liza Minelli cu un travestit bătrîn și nici să-i mulțumească lui Jonah Hill pentru că și-a arătat penisul în Lupul de pe Wall Street, o chestie pe care ea, în calitate de lesbiană, n-a mai văzut-o de mult într-un film. La fel ca și în alți ani, n-a cîștigat nici cel mai bun film. A cîștigat, în schimb, cel mai bun film “cu mesaj social care tratează o problemă sensibilă pentru americani”, adică 12 ani de sclavie. Matthew McConaughey a primit Oscarul pentru cel mai bun actor într-un rol principal ca să se învețe minte să nu mai joace în comedii romantice de rahat și să se țină de chestii serioase ca Dallas Buyers Club și True Detective. Cate Blanchett a primit Oscarul pentru cea mai bună actriță pentru ca premiul să n-ajungă la Sandra Bullock și la corpul ei generat pe calculator în Gravity. De altfel, Gravity oricum a ieșit marele cîștigător al serii, plecînd acasă cu premiul pentru cel mai bun regizor, Alfonso Cuaron, și cu alte șase statuete care vor ajunge cel mai probabil în spațiu. Nu același lucru se poate spune însă despre Leonardo DiCaprio, care nu numai că nu va ajunge în spațiu prea curînd, dar nici n-a cîștigat nimic, putînd să se ia în brațe la capitolul ăsta cu American Hustle, celălalt mare perdant al serii.
Per ansamblu, cea de-a 86-a gală a premiilor Academiei Americane de Film a fost un animal ciudat, o combinație stranie de manifest social, care dă pe-afară de atîta corectitudine politică, și reuniune de liceu, asta dacă John Travolta, Leonardo DiCaprio și Jennifer Lawrence ar fi fost toți colegi de clasă. Ca la orice reuniune de liceu, toată lumea s-a chinuit să se îmbrace frumos, cu excepția tipului ciudat care a apărut la sacou și în pantaloni scurți, adică Pharrell Williams. Ca la orice reuniune de liceu, toată lumea a venit să se laude cu ce-a mai agățat, mai puțin Leonardo DiCaprio, care a venit cu maică-sa. Cineva s-a îmbătat și a vrut să țină un discurs moralizator, adică Matthew McConaughey. Cineva s-a îmbătat și a vrut să cînte.S-a dansat ciudat. Cineva s-a împiedicat. Cineva s-a bîlbîit. Kirsten Bell a ascuns o șaorma în poșetă. Cineva s-a strîmbat în timp ce se făceau poze de grup. Toată lumea și-a făcut poze cu telefonul și a pus pozele pe Facebook sau Twitter, ca să vadă toți de la ei din sat ce mișto se distrează. În fine, la un moment dat, cineva s-a gîndit că ar fi extrem de amuzant să sune ca să comande o pizza, așa că milioane de telespectatori au putut să vadă, în direct, cum Brad Pitt, Kevin Spacey și George Clooney bagă în ei Quattro Stagioni amestecată, în costumele lor de zeci de mii de dolari. Da, a fost o reuniune de liceu reușită. Probabil ar fi putut să iasă și mai bine, dar ce să-i faci, Romeo Fantastick e și el om, nu poate să cînte și la Eden, și la Oscaruri în același week-end.
