Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Parabola și carnea romanului

Zoom Parabola și carnea romanului

Cînd aveam vreo 17 ani, eram topit după parabolele literare. Erau, ce-i drept, și la modă! La noi, cu oarecare întîrziere: mai exact, pînă a ajuns cenzura la concluzia că erau inofensive.

Citeam Ciuma lui Camus și povestirile lui Kafka și, la sfatul unui popă tînăr cu care discutam despre literatură, atunci am citit și Noul Testament. (Apropo, profesoara noastră de română, doamna Horvat, care ne preda și literatura universală, ne recomanda să citim Biblia, pentru valoarea sa literară.) Atunci, ca și acum, aveam o relație oscilantă cu bunul Dumnezeu. Adică interpretam parabolele lui Iisus mai mult ca pe niște citate din proza evangheliștilor despre personajul lor principal, pe care mi-l imaginam ca pe tînărul popă cu care mă conversam despre literatură.

Apoi au venit povestirile lui Borges din Moartea și busola, antologia de la Editura Univers, pe care mi-a împrumutat-o un prieten. Cînd am citit Moby Dick, pe la 19 ani, aveam oarece experiență în decriptarea parabolelor. Și totuși, romanul lui Melville, cu multele sale aluzii la Vechiul Testament și la literatură, cu tot cu experiența lui Ishmael pe balenieră, a fost cel care m-a făcut să mă bucur de ceea ce îmi oferea „carnea realistă” a textului, pur și simplu, pe deasupra tuturor intențiilor parabolice ale autorului.

Ishmael al lui Melville povestește cu naivitate toate cele prin care a trecut înainte de îmbarcarea sa pe baleniera Pequod și la bordul navei conduse de căpitanul Ahab. Or, ceea ce m-a fermecat atunci n-a fost povestea de dedesubtul poveștii, ca la alți autori de parabole literare, ci povestea însăși. Pînă atunci, Melville publicase, cu oarecare succes, romane realiste de călătorii maritime. Cititorii săi americani n-au priceput încotro bătea el artistic cu Moby Dick, așteptîndu-se ca romancierul să mai povestească, la scara unu pe unu, peripețiile sale maritime. Așa că atunci cînd a murit Melville, despre el n-a apărut în presa americană decît un memento prizărit printre alte anunțuri obituare.

Cel care l-a scos din uitare pe Melville a fost un francez, Baudelaire. Poetul numai că nu le-a bătut obrazul americanilor că ignorau un mare scriitor. Așa că americanii s-au grăbit să-l recupereze din propria lor uitare.

Cîte interpretări s-au tot făcut apoi în Statele Unite despre Moby Dick! Și cum a fost decretat Melville genial și în povestirile sale, care pînă atunci nu impresionaseră pe nimeni! Pe mine, însă, Moby Dick nu m-ar fi făcut să-l țin minte dacă n-ar fi existat și realismul impecabil cu care Melville și-a scris romanul.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Cioclii

    4 august 2020

    Viziunea convalescentului privind în oglindă Fiți gata la harpoane că îngeru-i la copcă în țara cea vestită și rece de sub votcă cu turlele înfipte în nori pînă-n prăsea, momiți-l […]

  • N-a mai mers la pușcărie, hai, măcar, la Primărie!

    4 august 2020

    Așa cum bețivii adevărați își revin spre dimineață dacă simt pe gîtlej un nou pîrîiaș de vodcă, Traian Băsescu dă semne de dezmeticire. Lunga mahmureală politică nu i-a priit. Abstinența, […]

  • România din ce în ce mai puțin educată

    4 august 2020

    Klaus Iohannis este profesor. Nu și-a mai exercitat meseria din 1997, e drept, acela fiind anul în care a părăsit definitiv catedra pentru un post în administrație. Mai întâi inspector […]

  • Martirii carantinei

    28 iulie 2020

    Printr-o ironie a sorții, săptămîna trecută Marea Neagră și-a luat și ea rația de libertate, fiindcă din două sute de mii de samavolnici care s-au scăldat în lipsa de respect […]

  • Cel mai scump dulap din istorie

    28 iulie 2020

    „Am obținut pentru România o sumă impresionantă, 79,9 miliarde de euro“, a zis președintele Iohannis, și s-au găsit destui să se repeadă să-i pupe mîinile ca unui binefăcător. Banii ăștia, […]