După ce a lăsat-o ciungă pe biata noastră patrie, tăindu-i mîinile și azvîrlindu-le la cîini, micuțul machitor asiatic s-a inflamat ca un apendice vînăt neoperat la timp și a rostit o frază mobilizatoare: “România trebuie să-și ia soarta energetică în propriile mîini”.
Uite-așa s-a trezit tataia, la spartul balului, să danseze sîrba-n căruță de unul singur.
Cînd stătea cocoțat la Cotroceni pe burlanul prin care se scurgea apa de ploaie, ne uitam la el cu duioșie, fiindcă zicea că-i gazoduct.
Cînd scuipa cu dispreț în Marea Neagră poreclind-o lac rusesc, îl admiram pentru dexteritatea cu care naviga, călare pe o butelcuță goală de whisky, pe valurile imaginare ale Pacificului.
Și cînd a trasat, vizionar, cu creta, pe terasă la “Cireșica”, axa Londra-Washington, am căzut în transă, de vreme ce nu doar în Mihai Eminescu se puteau croi planuri din cuțite și pahară…
S-au dus dulcile vremi ale lui Kir Ianulea, cînd dracul, trimis de Talpa Iadului în inspecție pe Pămînt, era chiar un băiat de treabă, care, angajat slugă în casa unor creștini, muncea cît paișpe îngeri la un loc. Acum Ucigă-l Toaca are trese pe umăr, e fudul și privește chiorîș înspre noi.
D-aia din coabitarea marinarului chel de apă sărată cu neamul de plugari trăitori între rîuri de apă dulce a ieșit chiar lucrul dracului. Că pe unde a călcat Băsescu s-a uscat iarba și s-a evaporat flota, a scăzut numărul vacilor cu lapte și a crescut cantitatea microfoanelor pe cap de locuitor.
Deși știa că rușii au mai multe tancuri decît găini în bătătură și că pătlăgelele roșii vîndute pe mai nimic de țărani pe marginea șanțului ar putea ajunge pe tarabele din Urali, Băsescu a întors curul Rusiei și acum se plînge că Barroso nu i-a dat cu destulă alifie cînd s-a înțeles cu Putin pe la spatele lui.
Pașol na turbinca, vidma,că ți-ai trăit traiul și ți-ai mîncat mălaiul!
„Drac mort si rața inecata„! N-ai sa vezi.