Probabil că, peste ani, psihiatria va reuși să explice ce-a stat la baza alianței dintre PNL și PSD, una croită parcă după modelul pisicii lui Schrödinger, căci ea ba există, ba nu există. Asta pentru ca, în final, să rezulte o pagină din Freud, în sensul că și-au cam tufut mămica fiecare.
Și nicăieri nu-i mai vizibil eșecul decît în București. PNL n-avea pe nimeni, iar pe Batistuță nu prea l-ar fi sacrificat, deși el miorlăia că vrea, pentru că încă speră să mai rupă cu el voturile unor babe care apreciază băieții cu bujori în obraji și ruj pe buze. Burduja era doi-ul din cărți.
La PSD e însă altă poveste, căci o aveau pe Firea, cu toate belelele ei, dar și cu bagajul de voturi și susținători. Ciolacu, însă, a dat cu zarul și a mutat pe tabla de șah. A trimis-o pe Firea la Bruxelles, ca să se scape de ea. Vorba aia, mai bine iei nimic cu un nimeni decît locul doi cu cineva care mai tîrziu te-ar putea hali cu fulgi cu tot. Și-apoi, Cîrstoiu ăsta, care va atinge un scor în alegeri mai mic decît parandărătul unui baron serios, nu-i al nimănui. E asumat de PSD-PNL pînă după alegeri, după care va fi dat uitării, fără ca cineva să-l treacă în contabilitate, la pierderi. Și nici nu va conta, cît timp șandramaua va produce lovele, căci despre asta e vorba. Nu stabilitate, nu pericolul extremist, nu povești de genul ăsta. Să fie acces la bani, acum.
