Când a fost dat jos Cîțu de către… de către toți, de fapt, partidele au aruncat mulți bani în presă. Era momentul, toți dădeau în toți, toți dădeau în Cîțu, toți voiau să fie vizibili. Spectacolul a fost jenant, bineînțeles: hoarde de lingăi care-și spun jurnaliști limbuiau toată ziua la partide și la cururi de politicieni.
În 2021, în 11 luni, PSD a dat presei peste 32 de milioane de lei.
În primele șase luni din 2022, PSD a livrat deja aproape 27 de milioane de lei spre media. Cum? Nu se știe. Mă rog, Ciolacul va spune că „prin contracte“. Doar că nimeni nu știe baza legală în virtutea căreia acești bani pot merge către media. De fiecare dată, partidele invocă instituțiile statului: să spună ceva Curtea de Conturi, zic ele, sau să spună Autoritatea Electorală. Nici o dare de seamă în fața cetățenilor, în virtutea transparenței informațiilor publice, indiferent de deciziile din instanță.
Mă gândeam: suntem în punctul în care noi, cetățenii, ne plătim zi de zi din taxe întunericul politic. Plătim pentru ca media să slujească partidele. Plătim pentru ca partidele să fie cei mai mari sponsori ai presei din România. Plătim crănțănelele pe care Ciolacu le dă câinelui de pază al democrației.
Lucrurile sunt cum nu se poate mai limpezi dacă vedem procentul pe care partidele îl dau spre media din banii alocați de la buget: 74% din totalul subvenției cheltuite de PSD în primele șase luni ale lui 2022 a mers către presă. Practic, pentru asta sunt banii. Mai mult decât atât: pentru organizarea activităților politice, PSD a dat doar o jumătate de milion de lei. Iar pentru costurile cu activitatea partidului la fel, mai nimic. În fiecare lună, așadar, cetățenii plătesc presa să tacă.
Ce presiune să facă presa pentru a afla în virtutea cărei legi partidele dau bani presei?
