Cum se face că, exact cînd pesediștii în frunte cu Ponta sînt mîndri că sînt români pe toate afișele electorale, mentorul spiritual și infracțional al partidului, Năstase, își arde carnetul de român?
În Congo, probabil, e fierbere mare. De-acum bătrînul Bombo merge, în sfîrșit, să-și împlinească destinul.
Sînt pline toate tabloidele de poze cu Udrea, Băsescu, Boc și alții aruncate într-un veceu, apoi votul popular vine și trage apa după ei, ștampila acționînd o manetă, alungîndu-i deci definitiv în canalizarea orașului, locul acela din care, în filmele de groază, apar mai tîrziu mutanții care rad tot orașul de pe fața pămîntului.
Așa sînt deci pesediștii cînd se simt români rău de tot, cînd îi scoate românismul din starea de apucat tot și-i spoiește prin toată presa. Cu idei de felul ăsta se prezintă gașca milionarilor fraierită de cine știe ce creativi bășiți.
Ei sînt româniști pentru că e un trend, așa, și pentru că "europenii", orice ar însemna asta de la Timișoara încolo, s-au opus demiterii lui Băsescu. Și mai sînt mîndri de românism pentru că cei pe care îi vor la vot, chiar dacă merg pe-afară la muncă, o fac ca să aducă bani aici, să-și facă o casă și să trăiască fericiți cu propriul grătar. Unde mai pui că, oricum, părinții și bunicii rămîn aici, la mîna darnică a unui primar corupt, conducătorul unui cortegiu de căruțe pline cu găleți goale.
Elena Udrea, în schimb, după ce o viață și-a înfipt trupul în cele mai complicate costume populare posibile, tîrîtă ca o maimuță prin circul slugărniciei primarilor, a ajuns acum la simplitatea blugilor, a pantofilor cu toc și a bluzelor imaculate. Partidul în blugi este pentru Europa, așa zice sloganul. Partidul în blugi a abandonat lupta pe care a dus-o atîta amar de vreme cu PSD, cînd partidul în blugi era alături de partidul lui Blaga: lupta pentru prostime. Mai ales că prostimea, cea pe care, în vremea PDL, a scos-o la vot cu mălaiul și uleiul, o urăște pe Udrea și Băsescu. Părerile prostimii sînt simple: curvăsăreală, mamă, sînt oameni dușmănoși care au tras numai pentru ei, s-au îmbogățit, ia uite la ea ce breton are!
Așadar, Udrea e cu Europa, e cu cei care au strigat împotriva loviturii de stat, mă rog, așa își imaginează. Trage țara după ea în afiș. Înfige adînc tocurile în pămînt și, în urma ei, ogoare, uzine – de altfel, toate șterse de tranziție, de furăciuni și prostie – se lasă purtate spre Europa. După cum – nu-i așa? – s-a și întîmplat, prin bunăvoința comisioanelor primite de la firmele de afară.
Și uite-așa, încălecînd pe-o țară, mai trece o poveste penibilă de campanie elctorală.
